Prophecies of Daniel

Sunt scrierile profeților din antichitate doar niște mituri de-ale evreilor? Mai mulți cititori mi-au scris spunându-mi că profețiile lui Daniel sunt mituri nebazate pe adevăruri istorice. Sunt sigur că milioane de oameni au auzit și cred acest lucru. Dar este adevărat? Oare sunt profețiile lui Daniel ( sau ale lui Isaia sau chiar David) simple invenții? Invenții ale unor oameni șireți menite să inducă omenirea în eroare?

Unii dintre voi găsesc acest lucru ridicol, dar credeți-mă, sunt sute de milioane de oameni care cred astfel și mulți îmi scriu aprope în fiecare zi. Și la urma-urmei, cum putem știi sigur? Aceste scrieri sunt vechi de sute de ani înaintea lui Hristos, istorie antică pentru mulți oameni. De aceea este ușor să crezi că nu există o modalitate sigură de a știi; că sunt doar supoziții aparținând unei alte ciilizații. Iar unii trag concluzia că nu au nici o valoare.

Dar oare așa este? Oare există dovezi empirice, ce nu țin de domeniul religios sau mistic? Din fericire, răspunsul este un mare DA! Poate că nu suntem de aceeași rasă, naționalitate sau credință. Dar unele lucruri le putem înțelege dincolo de aceste categorii și limite. Poate că nu-mi împărtășești vederile sau poate că nu-mi simpatizezi nația. Dar dacă aș spune: Doi plus doi fac patru, majoritatea ați fi de acord. ( nu râdeți, sunt mulți care m-ar contrazice! 🙂

Deci cum putem știi sigur că profeții din antichitate au trăit cu adevărat?

Cel mai bun răspuns pe care pot să-l dau și care să acopere o gamă cât mai largă de credințe este acesta: cercetați Manuscrisele de la Marea Moartă.  Aici nu mai este vorba de lupta dintre două credințe sau două națiuni. Este vorba de un lucru sigur, pe cât de sigur poate fi dovedit ceva în timpurile noastre moderne.

Iată cum s-a întâmplat: în 1947, un băiat păstor care avea grijă de oile lui, a aruncat o piatră într-o grotă din Valea Iordanului, în apropierea Mării Moarte. Apoi a auzit ceva care s-a spart. Strecurându-se înăuntru, a descoperit mai multe urne vechi, multe dintre ele conținând piei sau papirusuri cu texte scrise pe ele. Astfel au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moartă. Aceste manuscrise datează aproximativ de pe vremea lui Iisus, deci vechi de 2000 de ani și sunt considerate a fi una dintre cele mai importante și uimitoare descoperiri arheologice a ultimilor 100 de ani.

Trebuie să adaug că această descoperire nu ține de Iudaism, Islam, Creștinism, Hinduism, Budism sau vreo altă credință. Ci ține de o descoperire concretă; motivul pentru care această descoperire este așa de importantă este că aceste scrieri conțin cel puțin părți din fiecare carte a Vechiului Testament, mai puțin Cartea Esterei. Iar Cartea lui Isaia, cât și Deuteronomul sunt transcrise în întregime.

Acestea sunt scrieri de acum 2000 de ani, pe care le poți vedea, le poți atinge, verificate, a căror vericitate a fost dovedită și confirmată de oameni de știință din întreaga lume și a căror existență nu poate fi contestată. Mai mult decât atât, când aceste scrieri au fost comparate cu cele ce se găsesc in Vechiul Testament, s-a descoperit că ele corespund aproape total cu Scripturile zilelor noastre.

Deci dacă cineva încă mai susține că scrierile profeților antici sunt doar mituri, transmise precum poveștile, traduse de sute de ori și fără vreo valoare sau importanță, sfatul meu este să cerceteze Manuscrisele de la Marea Moartă. Dacă engleza nu este limba voastră natală, cu siguranță veți găsi numeroasesurse științifice în limba natală care explică cu mult mai multe detalii decât am inclus eu aici.

Poate că nu-ți place ce au de spus profeții din antichitate. Sau poate din cauza crizei din Orientul Mijlociu din ultimii 70 de ani, nu ai o părere prea bună despre nimic ce ține de evrei. Dar, speranța mea este că, dacă îți dorești să găsești și iubești adevărul, adevărul real și pur al lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Avram, atunci vei cerceta aceste lucruri ca să descoperi dacă profeții lui Dumnezeu din antichitate au trăit cu adevărat. Dumnezeu să te binecuvinteze în căutatea ta! Iisus a spus: „Caută și vei găsi.” ( Matei 7:7)

Unii dintre prietenii mei consideră că este ridicol și de prost gust să aduci în discuție ceva legat de ”timpul de sfârșit.” Li se pare o dovadă de nebunie religioasă. Pe de altă parte, alți prieteni de-ai mei sunt studenți înflăcărați ai profețiilor biblice și urmăresc cu atenție schimbările din lume. Unii dintre ei sunt pregătiți să facă față unei fărâmițări sociale, poate chiar la scară mondială. Aceștia din urmă consideră că eu nu sunt suficient de alarmat cu privire la semnele despre care ei consideră că sunt dovada începutului sfârșitului. Voi încerca în continuare să abordez tema începutului ”sfârșitului” fără a-i mulțumi probabil pe niciunul dintre prietenii mei aflați în cele două tabere.

De curând, în cadrul unui studiu biblic, am fost întrebat ce consider eu că se va întâmpla în viitorul apropiat la scară politică și cum se va potrivi aceste eveniment cu imaginea de ansamblu a Sfârșitului pe care o găsim  redată în Scriptură. Acesta este un subiect uriaș. Sunt nenumărați analiști care își scriu opiniile personale cu privire la faptul că viața noastră de zi cu zi este deja o împlinire a profețiilor găsite în cartea Apocalipsei. Aceștia spun că Anticristul din Scriptură este președintele Obama; sau că Papa este întruchiparea lui Lucifer; alții spun că președintele Turciei este. (Acestea nu sunt afirmațiile sau sentimentele mele, dar este ușor să observi de unde provin ele.)

Ce aș putea adăuga eu? Cu toate că cred în întoarcerea lui Iisus și cred că din multe puncte de vedere suntem deja în ”zilele din urmă,” nu consider că putem să-l identificăm pe Anticristul din profețiile lui Daniel și din Apocalipsa în titlurile din ziarele din ziua de azi. Poate, însă, că personajele istorice din trecut, care au fost în mod clar precursori ai Anticristului din zilele din urmă, ar putea să ne ajute să ne facem o idee despre felul în care acesta se va ridica la putere.

În încercarea mea de a le răspunde prietenilor mei de la studiul biblic la întrebarea ”Cum va începe Sfârșitul”, le-am vorbit despre doi precursori, prototipuri ale Anticristului, care au fost la putere în zilele lor. Probabil că Adolf Hitler a fost cel mai mare ”anticrist” al zilelor noastre. Un altul a fost Napoleon Bonaparte. Iosif V Stalin ar putea să fie inclus în listă. Sper că prietenii mei nemți, francezi și ruși nu se vor simți jigniți de afirmația mea.

Ce condiții au existat în perioadele în care acești trei oameni s-au ridicat la putere ca să domine într-o manieră absolutistă nu numai propriul lor popor, ci și chiar lumea zilelor lor? O anume condiție comună în toate aceste cazuri a fost instabilitatea socială extremă. Țările lor trecuseră deja prin perioade de haos prelungit, fără guvernatori și fără cârmă. Exista o deșertăciune, un vid de siguranță și direcție. Oamenii practic mureau de foame, disperați să găsească o cale de a ieși din mocirla în care se scufundase poporul lor. Când lucrurile progresează încet-încet și când totul este bine pentru mulți, dacă nu pentru majoritatea, rar vezi precursori ai Anticristului venind la putere!

Așa că le-am spus și eu prietenilor mei de la studiul biblic că eu personal simt că nu vom vedea evenimentele finale ale timpului de Sfârșit atâta vreme cât stabilitatea generală a țării și a lumii rămâne așa cum o știm noi. Unii spun că lucrurile deja stau foarte prost. De fapt, mulți oameni spun asta! Cu toate acestea, istoria ne arată că situația mondială actuală nu este nici pe departe atât de dificilă cum a fost ea în anumite perioade, chiar și cu 100 de ani în urmă. (Acest articol a fost scris în 2015. In ultima vreme, datorită pandemiei și neliniștii sociale, se pare că colapsul și instabilitatea sunt în prezent un aspect mult mai des întâlnit în societate în general.)

Marea Recesiune din anii 1930 s-a desfășurat la scară mondială și a prezentat un risc foarte serios; situația prin care trecem noi acum nu se poate compara cu ea. Foametea din Ucraina, așa numita ”Holodomor” din anii 1930 a fost atât de serioasă prin moartea a undeva între un milion si trei milioane de oameni, încât ucrainienii din acele zile i-au primit pe naziști cu brațele deschise, crezând că vor scăpa astfel de comunism. Primul și al Doilea Război Mondial și alte evenimente asemănătoare fac ca zilele noastre să pară o plimbare prin natură.

Iată ce ar putea să ducă la colapsul societății la nivel internațional: colapsul economic la scară planetară; legea marțială prelungită, la scară largă; dezastrul financiar la scară largă. Eu cred cu convingere că dacă ar fi să se instaureze o ” Nouă ordine mondială”, asta nu s-ar întâmpla în cadrul unui proces de evoluție, prin osmoză sau prin consensul majorității liderilor politici pe care îi vedem pe scena lumii în zilele noastre.

Mă aștept ca o perioadă de instabilitate socială, cel mai probabil la scară planetară, să îi facă pe oameni să accepte de bună voie o anume formă de dictatură, în încercarea lor de a stopa anarhia și haosul din lume. Asta s-a întâmplat de multe ori în trecut!

Atât de mulți se plâng azi de guvern, dar vor veni zile când oamenii vor cere o formă de guvernământ mult mai autoritară pentru a proteja masele de clanuri și derbedei care tind să afecteze oricare vestigiu al civilizației de care ne bucurăm noi în zilele noastre. Într-o astfel de atmosferă s-au ridicat la putere și Napoleon, și Hitler. Părerea mea e că va fi nevoie de ceva similar pentru a pregăti scena și pentru a oferi atmosfera în care Anticristul din zilele din urmă să poată părea mântuitorul lumii, readucând civilizația din haosul în care se prăbușise.

Un lucru de neînțeles pentru societatea modernă este ideea de sacrificu animal. ”Cum puteau oamenii să facă așa ceva?” spun mulți occidentali. Pare ceva barbar, sadic! Dacă ești de confesiune mozaică sau islamică, perspectiva ta s-ar putea să fie puțin diferită. În Islam, sărbătoarea anuală numită Eid implică multe sacrificii animale în anumite regiuni ale lumii. În același timp, în Israelul zilelor noastre se discută des despre pregătirea pentru reînceperea jertfei animale, un element esențial în procesul de închinare iudaic, practicat timp de mii de ani.

Cuvântul și conceptul de ”țap ispășitor” s-a păstrat în majoritatea limbilor și își are originea în acele vremuri și regiuni în care se practica jertja animală. În Israelul antic, marele preot era cel care aducea țapul ispășitor, își punea mâinile peste capul țapului, mărturisea păcatele poporului pentru ca acestea să vină peste țap și să nu mai fie peste popor, după care țapul era dus în pustie, purtând păcatele poporului, unde avea să fie ucis iar păcatele poporului aveau să dispară.

Ce obicei bizar trebuie să fie acesta pentru ”mintea modernă”! Pe de alte parte, la fel este privit și însuși păcatul. Pare să nu se prea încadreze în viziunea științifică, la fel ca și ideea de viață care poate transcede moartea. Oare erau acești oameni ai antichității nebuni și, prin urmare, noi, cei din lumea modernă, avem dreptul să privim în urmă cu un oarecare amusament?

Pe de altă parte, dacă e să ne gândim la ”cel mai important om care a trăit vreodată”, Acesta a fost imaginea desăvârșită a Țapului Ispășitor, care și-a primit această misiune din partea lui Dumnezeu Tatăl încă de la întemeierea lumii. Vedem cum în primul act al misiunii lui Iisus din Nazaret pe pământ, verișorul lui, Ioan Botezătorul, exclamă în fața tuturor atunci când Îl vede: ”Iată mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii.” (Ioan 1:29) În vremurile acelea, această declarație era mult mai ușor de înțeles decât este în zilele noastre, pentru că cultura iudaică de atunci era plină de sacrificii animale de cel puțin 2000 de ani până la acea dată. Ioan spunea că Iisus era ”Mielul”, trimis de Tatăl, care urma să fie jertfit pentru păcatele lumii.

Iisus Însuși a spus același lucru despre sine. Citez:” Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci …să-și dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“. (Matei 20:28, Marcu 10:45) Această tematică în cadrul căreia Iisus este jertfa pentru păcatele omenirii se regăsește în mai multe locuri în Noul Testament.

Oare a fost asta doar o ciudățenie excentrică a acestui învățător iudeu din antichitate și a ucenicilor Săi? Nu, pentru că este cât se poate de bine sincronizat cu unele dintre cele mai profunde profeții care se regăsesc în Vechiul Testament. Isaia capitolul 53 este considerat ca fiind probabil cel mai profund și semnificativ capitol din Biblie care ni-L relevă pe Iisus ca pe Mesia care avea să vină, împreună cu rolul pe care avea să-l joace în planul lui Dumnezeu. Acolo putem citi despre Mesia, cum că atunci ”când a fost asuprit şi chinuit, El nu Şi-a deschis gura, ca un miel care este dus la tăiere şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde, tot așa nici El nu Și-a deschis gura.” (Isaia 53:7) Majoritatea dintre noi știm că exact așa a fost Iisus în fața guvernatorului roman Pilat: ”Nu a deschis gura”. (Matei 27:14)

Iisus a împlinit rolul de ”țap ispășitor”, sacrificiul maxim al lui Dumnezeu Însuși, trimis în lume ca să îi ia păcatele. Cartea profetului Isaia, capitolul 53, scrisă cu 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus, prezice în continuare pe Mesia din viitor: ” Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor…  El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu…Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi…  a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53: 6,8,10 & 12)

Acest „țap ispășitor”, ”Mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii”, Iisus, nu a fost doar un mare învățător și un om extraordinar, așa cum învățasem eu în copilărie. Nu a fost doar un profet, așa cum li se spune milioanelor de oameni din lumea islamică. Practic, El a venit să ia păcatele noastre și să moară în locul nostru, pentru ca noi să avem viață veșnică prin El. Acesta a fost scopul Lui, chemarea Lui și destinul Lui.

Oare înțeleg perfect toate acestea? Nu! De multe ori stau și îi admir pe mulți predicatori și profesori care reușesc să prezinte adevărul din spatele acestei realități cu atâta măiestrie. De fapt, am ezitat să scriu acest articol, pentru că subiectul este cât se poate de profund și de misterios.

Mă bucur, însă, că nu trebuie să înțeleg totul perfect, iar asta pentru că cred. Am aflat asta pe pielea mea, atunci când am strigat către Iisus și I-am cerut să ia puterea păcatului din viața mea și să-mi dea o inimă nouă și un duh nou. Asta se întâmpla curând după ce împlinisem 20 de ani, dar transformarea pe care a adus-o în cele mai adânci cotloane din viața mea a fost colosală, iar această schimbare s-a păstrat și a progresat în continuare de atunci și până acum.

Sper că vă veți gândi bine la ce am scris eu aici. Chiar dacă nu înțelegeți cu mintea, să știți că nici nu trebuie. Atât de mulți oameni se împotmolesc în ideea că trebuie să înțeleagă totul mai întâi! Adevărul este că există lucruri care pot să-ți readucă inima la viață și să vorbească sufletului tău chiar și atunci când mintea poate că nu înțelege pe deplin. Iisus a fost și este „țapul ispășitor”, trimis să ia asupra Lui păcatele tale, pentru ca tu să treci din moartea păcatului către viața veșnică prin înnoirea din El.