Țapul Ispășitor

Un lucru de neînțeles pentru societatea modernă este ideea de sacrificu animal. ”Cum puteau oamenii să facă așa ceva?” spun mulți occidentali. Pare ceva barbar, sadic! Dacă ești de confesiune mozaică sau islamică, perspectiva ta s-ar putea să fie puțin diferită. În Islam, sărbătoarea anuală numită Eid implică multe sacrificii animale în anumite regiuni ale lumii. În același timp, în Israelul zilelor noastre se discută des despre pregătirea pentru reînceperea jertfei animale, un element esențial în procesul de închinare iudaic, practicat timp de mii de ani.

Cuvântul și conceptul de ”țap ispășitor” s-a păstrat în majoritatea limbilor și își are originea în acele vremuri și regiuni în care se practica jertja animală. În Israelul antic, marele preot era cel care aducea țapul ispășitor, își punea mâinile peste capul țapului, mărturisea păcatele poporului pentru ca acestea să vină peste țap și să nu mai fie peste popor, după care țapul era dus în pustie, purtând păcatele poporului, unde avea să fie ucis iar păcatele poporului aveau să dispară.

Ce obicei bizar trebuie să fie acesta pentru ”mintea modernă”! Pe de alte parte, la fel este privit și însuși păcatul. Pare să nu se prea încadreze în viziunea științifică, la fel ca și ideea de viață care poate transcede moartea. Oare erau acești oameni ai antichității nebuni și, prin urmare, noi, cei din lumea modernă, avem dreptul să privim în urmă cu un oarecare amusament?

Pe de altă parte, dacă e să ne gândim la ”cel mai important om care a trăit vreodată”, Acesta a fost imaginea desăvârșită a Țapului Ispășitor, care și-a primit această misiune din partea lui Dumnezeu Tatăl încă de la întemeierea lumii. Vedem cum în primul act al misiunii lui Iisus din Nazaret pe pământ, verișorul lui, Ioan Botezătorul, exclamă în fața tuturor atunci când Îl vede: ”Iată mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii.” (Ioan 1:29) În vremurile acelea, această declarație era mult mai ușor de înțeles decât este în zilele noastre, pentru că cultura iudaică de atunci era plină de sacrificii animale de cel puțin 2000 de ani până la acea dată. Ioan spunea că Iisus era ”Mielul”, trimis de Tatăl, care urma să fie jertfit pentru păcatele lumii.

Iisus Însuși a spus același lucru despre sine. Citez:” Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci …să-și dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“. (Matei 20:28, Marcu 10:45) Această tematică în cadrul căreia Iisus este jertfa pentru păcatele omenirii se regăsește în mai multe locuri în Noul Testament.

Oare a fost asta doar o ciudățenie excentrică a acestui învățător iudeu din antichitate și a ucenicilor Săi? Nu, pentru că este cât se poate de bine sincronizat cu unele dintre cele mai profunde profeții care se regăsesc în Vechiul Testament. Isaia capitolul 53 este considerat ca fiind probabil cel mai profund și semnificativ capitol din Biblie care ni-L relevă pe Iisus ca pe Mesia care avea să vină, împreună cu rolul pe care avea să-l joace în planul lui Dumnezeu. Acolo putem citi despre Mesia, cum că atunci ”când a fost asuprit şi chinuit, El nu Şi-a deschis gura, ca un miel care este dus la tăiere şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde, tot așa nici El nu Și-a deschis gura.” (Isaia 53:7) Majoritatea dintre noi știm că exact așa a fost Iisus în fața guvernatorului roman Pilat: ”Nu a deschis gura”. (Matei 27:14)

Iisus a împlinit rolul de ”țap ispășitor”, sacrificiul maxim al lui Dumnezeu Însuși, trimis în lume ca să îi ia păcatele. Cartea profetului Isaia, capitolul 53, scrisă cu 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus, prezice în continuare pe Mesia din viitor: ” Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor…  El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu…Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi…  a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53: 6,8,10 & 12)

Acest „țap ispășitor”, ”Mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii”, Iisus, nu a fost doar un mare învățător și un om extraordinar, așa cum învățasem eu în copilărie. Nu a fost doar un profet, așa cum li se spune milioanelor de oameni din lumea islamică. Practic, El a venit să ia păcatele noastre și să moară în locul nostru, pentru ca noi să avem viață veșnică prin El. Acesta a fost scopul Lui, chemarea Lui și destinul Lui.

Oare înțeleg perfect toate acestea? Nu! De multe ori stau și îi admir pe mulți predicatori și profesori care reușesc să prezinte adevărul din spatele acestei realități cu atâta măiestrie. De fapt, am ezitat să scriu acest articol, pentru că subiectul este cât se poate de profund și de misterios.

Mă bucur, însă, că nu trebuie să înțeleg totul perfect, iar asta pentru că cred. Am aflat asta pe pielea mea, atunci când am strigat către Iisus și I-am cerut să ia puterea păcatului din viața mea și să-mi dea o inimă nouă și un duh nou. Asta se întâmpla curând după ce împlinisem 20 de ani, dar transformarea pe care a adus-o în cele mai adânci cotloane din viața mea a fost colosală, iar această schimbare s-a păstrat și a progresat în continuare de atunci și până acum.

Sper că vă veți gândi bine la ce am scris eu aici. Chiar dacă nu înțelegeți cu mintea, să știți că nici nu trebuie. Atât de mulți oameni se împotmolesc în ideea că trebuie să înțeleagă totul mai întâi! Adevărul este că există lucruri care pot să-ți readucă inima la viață și să vorbească sufletului tău chiar și atunci când mintea poate că nu înțelege pe deplin. Iisus a fost și este „țapul ispășitor”, trimis să ia asupra Lui păcatele tale, pentru ca tu să treci din moartea păcatului către viața veșnică prin înnoirea din El.