Faptul că putem primi cu adevărat răspunsuri de la Dumnezeu reprezintă unul dintre cele mai benefice și uimitoare lucruri pentru mine, în calitatea mea de credincios. Probabil că pentru unii, asta sună a înfumurare, dar nu este. Iată un citat bine-cunoscut din Proverbe, aparținând regelui Solomon: „Pune-ți nădejdea în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândește la Dânsul și El îți va netezi toate cărările tale.” (Proverbe 3:5, 6)
Adesea, Biblia ne prezintă un adevăr deosebit de important într-o manieră atât de simplă încât poți chiar să-l memorezi. Fiecare fragment din citatul de mai sus este încărcat de semnificații. Mai întâi: „Pune-ți nădejdea în Domnul”. Crede! Crede într-atât de mult încât să-ți pui nădejdea în Dumnezeu.
Apoi ce urmează? „Nu te bizui pe priceperea ta”. Ce înseamnă asta? Cu toții avem atât de multe gânduri rătăcitoare prin mintea noastră. „Poate asta?”, „Dar dacă e cealaltă?”, „Îmi amintesc că odată…” Gânduri rătăcitoare. Priceperea noastră.
Dar ce ar trebui să facem atunci? „Gândește la Dânsul”. Asta ce înseamnă? De fapt, înseamnă să ne rugăm. Biblia este plină de exemple de oameni ca tine și ca mine, care nu au știut ce să facă.
În vechime, oastea unui rege credincios din neamul lui Iuda a fost depășită numeric de către dușmanii poporului lui Dumnezeu, care înconjurau Ierusalimul. El și-a adus necazul în fața lui Dumnezeu, prin rugăciune, spunând: „… și nu știm ce să facem; dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine” (2 Cronici 20:12)
Acel rege nu ”s-a bizuit pe priceperea sa”. Nu doar s-a gândit la Domnul, ci și-a „revărsat înaintea Lui inima” (Psalmi 62:8), iar Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său; este o poveste minunată pe care o poți citi în 2 Cronici 20.
Această abordare a vieții, acest obicei, ar trebui să fie atât de natural și de bine gravat în noi, încât să ni se pară asemeni respirației. Poate în cazul celor care abia își încep călătoria cu Domnul, va fi nevoie de puțină muncă pentru a include acest obicei în viețile lor. Recunoscând, însă, vanitatea propriilor noastre gânduri și astfel amintindu-ne de Dumnezeu și căutând răspunsurile Sale, acesta ar trebui să fie cel mai fundamental „instinct de supraviețuire” pe care îl avem noi, credincioșii.
Domnul iubește să ne răspundă. Biblia este plină de promisiunile Domnului cum că ne va răspunde, ne va conduce și ghida personal, chiar și în cele mai intime dificultăți ale noastre. Iată una dintre promisiunile lui Iisus, care este și preferata mea: „Cel care are poruncile mele și le păzește, acela Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și de Mine și Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21) Ce promisiune! El ni se va arăta. El va fi lângă noi.
Dumnezeu i-a spui lui Isaia: „Și urechile tale vor auzi vocea care te călăuzește spunând «pe aici!», fie că mergi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21) Dacă a existat vreodată cineva care să se bazeze în întregime pe Dumnezeu pentru a-l conduce, a-l ghida și a-i arăta ce să facă, acela a fost Regele David. Dacă vrei să afli uimitoarele răspunsuri pe care le-a primit David la rugăciunile lui pentru îndrumare, citește 1 Samuel 23. Poate vei spune „Eu sunt un nimeni, nu sunt nici regele David, nici Isaia!” Nici nu trebuie să fii! El veghează chiar și asupra păsărilor cerului.
Poate ar fi bine să încercăm să încapsulăm ideea. În primul rând, crede! Ai putea spune „Dar eu nu am destulă credință!” Un om I-a spus lui Iisus: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24) Domnul i-a răspuns „Îmi pare rău, amice, dar Eu nu accept decât o credință perfectă”? Nu, El s-a uitat la calitățile omului respectiv, nu la ceea ce-i lipsea. Deci, crede! Și vei reuși să crezi.
În al doilea rând, „Nu te bizui pe priceperea ta” Precum spunea regele David „Urăsc gândurile superficiale!” (Psalmul 119:113). Rolul nostru nu este să fim satisfăcuți cu gândurile noastre personale și cu propria noastră înțelegere a lucrurilor.
Dar ce ar trebui să facem? În al treilea rând, ar trebui „pe toate căile noastre să ne gândim la Dânsul”. Să ne transformăm gândurile în rugăciuni, chiar și rugăciuni silențioase, dacă este nevoie. În mintea și inima ta, încearcă să-L ai mereu ca model pe Domnul. Așteaptă ca El să-ți răspundă, într-un fel sau altul, deoarece El te-a asigurat că o va face, în mod repetat și insistent, de-a lungul a mii de ani.
În al patrulea rând, promisiunea continuă așa: „și El îți va netezi toate cărările tale.” Aceasta este o promisiune divină, nu doar vorbe aruncate în vânt. Este unul dintre cele mai importante legăminte făcute vreodată. Dumnezeu vrea să aducă lumină și înțelegere în viețile noastre. El are un plan mai bun decât al tău sau al meu. El este în măsură să prevadă lucrurile. El poate face mai multe pentru tine decât ai putea să faci tu însuți.
Pavel a spus efesenilor: „Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi […]” (Efeseni 3:20) 
Dacă ne-am putea îndepărta puțin de gândurile noastre superficiale și de modul nostru de a înțelege lucrurile și am căuta în schimb căile Domnului și îndrumarea lui, am descoperi că El este chiar acolo, uneori chiar instantaneu, oferindu-ne idei, adevăr și înțelegere, care ne vor ușura povara și ne vor ajuta să ne găsim drumul în feluri necunoscute de noi până în acel moment. Tot astfel, David I-a spus lui Dumnezeu: „Îmi vei arăta căile vieții” (Psalmi 16:11).
Sunt scrierile profeților din antichitate doar niște mituri de-ale evreilor? Mai mulți cititori mi-au scris spunându-mi că profețiile lui Daniel sunt mituri nebazate pe adevăruri istorice. Sunt sigur că milioane de oameni au auzit și cred acest lucru. Dar este adevărat? Oare sunt profețiile lui Daniel ( sau ale lui Isaia sau chiar David) simple invenții? Invenții ale unor oameni șireți menite să inducă omenirea în eroare?
Cel mai bun răspuns pe care pot să-l dau și care să acopere o gamă cât mai largă de credințe este acesta: cercetați Manuscrisele de la Marea Moartă. Aici nu mai este vorba de lupta dintre două credințe sau două națiuni. Este vorba de un lucru sigur, pe cât de sigur poate fi dovedit ceva în timpurile noastre moderne.
Iată cum s-a întâmplat: în 1947, un băiat păstor care avea grijă de oile lui, a aruncat o piatră într-o grotă din Valea Iordanului, în apropierea Mării Moarte. Apoi a auzit ceva care s-a spart. Strecurându-se înăuntru, a descoperit mai multe urne vechi, multe dintre ele conținând piei sau papirusuri cu texte scrise pe ele. Astfel au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moartă. Aceste manuscrise datează aproximativ de pe vremea lui Iisus, deci vechi de 2000 de ani și sunt considerate a fi una dintre cele mai importante și uimitoare descoperiri arheologice a ultimilor 100 de ani.
Acestea sunt scrieri de acum 2000 de ani, pe care le poți vedea, le poți atinge, verificate, a căror vericitate a fost dovedită și confirmată de oameni de știință din întreaga lume și a căror existență nu poate fi contestată. Mai mult decât atât, când aceste scrieri au fost comparate cu cele ce se găsesc in Vechiul Testament, s-a descoperit că ele corespund aproape total cu Scripturile zilelor noastre.
Unii dintre prietenii mei consideră că este ridicol și de prost gust să aduci în discuție ceva legat de ”timpul de sfârșit.” Li se pare o dovadă de nebunie religioasă. Pe de altă parte, alți prieteni de-ai mei sunt studenți înflăcărați ai profețiilor biblice și urmăresc cu atenție schimbările din lume. Unii dintre ei sunt pregătiți să facă față unei fărâmițări sociale, poate chiar la scară mondială. Aceștia din urmă consideră că eu nu sunt suficient de alarmat cu privire la semnele despre care ei consideră că sunt dovada începutului sfârșitului. Voi încerca în continuare să abordez tema începutului ”sfârșitului” fără a-i mulțumi probabil pe niciunul dintre prietenii mei aflați în cele două tabere.
De curând, în cadrul unui studiu biblic, am fost întrebat ce consider eu că se va întâmpla în viitorul apropiat la scară politică și cum se va potrivi aceste eveniment cu imaginea de ansamblu a Sfârșitului pe care o găsim redată în Scriptură. Acesta este un subiect uriaș. Sunt nenumărați analiști care își scriu opiniile personale cu privire la faptul că viața noastră de zi cu zi este deja o împlinire a profețiilor găsite în cartea Apocalipsei. Aceștia spun că Anticristul din Scriptură este președintele Obama; sau că Papa este întruchiparea lui Lucifer; alții spun că președintele Turciei este. (Acestea nu sunt afirmațiile sau sentimentele mele, dar este ușor să observi de unde provin ele.)
Poate, însă, că personajele istorice din trecut, care au fost în mod clar precursori ai Anticristului din zilele din urmă, ar putea să ne ajute să ne facem o idee despre felul în care acesta se va ridica la putere.
Unii spun că lucrurile deja stau foarte prost. De fapt, mulți oameni spun asta! Cu toate acestea, istoria ne arată că situația mondială actuală nu este nici pe departe atât de dificilă cum a fost ea în anumite perioade, chiar și cu 100 de ani în urmă. (Acest articol a fost scris în 2015. In ultima vreme, datorită pandemiei și neliniștii sociale, se pare că colapsul și instabilitatea sunt în prezent un aspect mult mai des întâlnit în societate în general.)
Atât de mulți se plâng azi de guvern, dar vor veni zile când oamenii vor cere o formă de guvernământ mult mai autoritară pentru a proteja masele de clanuri și derbedei care tind să afecteze oricare vestigiu al civilizației de care ne bucurăm noi în zilele noastre. Într-o astfel de atmosferă s-au ridicat la putere și Napoleon, și Hitler. Părerea mea e că va fi nevoie de ceva similar pentru a pregăti scena și pentru a oferi atmosfera în care Anticristul din zilele din urmă să poată părea mântuitorul lumii, readucând civilizația din haosul în care se prăbușise.