Răspunsuri de la Dumnezeu

Faptul că putem primi cu adevărat răspunsuri de la Dumnezeu reprezintă unul dintre cele mai benefice și uimitoare lucruri pentru mine, în calitatea mea de credincios. Probabil că pentru unii, asta sună a înfumurare, dar nu este. Iată un citat bine-cunoscut din Proverbe, aparținând regelui Solomon: „Pune-ți nădejdea în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândește la Dânsul și El îți va netezi toate cărările tale.” (Proverbe 3:5, 6)

Adesea, Biblia ne prezintă un adevăr deosebit de important într-o manieră atât de simplă încât poți chiar să-l memorezi. Fiecare fragment din citatul de mai sus este încărcat de semnificații. Mai întâi: „Pune-ți nădejdea în Domnul”. Crede! Crede într-atât de mult încât să-ți pui nădejdea în Dumnezeu.

Apoi ce urmează? „Nu te bizui pe priceperea ta”. Ce înseamnă asta? Cu toții avem atât de multe gânduri rătăcitoare prin mintea noastră. „Poate asta?”, „Dar dacă e cealaltă?”, „Îmi amintesc că odată…” Gânduri rătăcitoare. Priceperea noastră.

Dar ce ar trebui să facem atunci? „Gândește la Dânsul”. Asta ce înseamnă? De fapt, înseamnă să ne rugăm. Biblia este plină de exemple de oameni ca tine și ca mine, care nu au știut ce să facă.

În vechime, oastea unui rege credincios din neamul lui Iuda a fost depășită numeric de către dușmanii poporului lui Dumnezeu, care înconjurau Ierusalimul. El și-a adus necazul în fața lui Dumnezeu, prin rugăciune, spunând: „… și nu știm ce să facem; dar ochii noștri sunt îndreptați către Tine” (2 Cronici 20:12)

Acel rege nu ”s-a bizuit pe priceperea sa”. Nu doar s-a gândit la Domnul, ci și-a „revărsat înaintea Lui inima” (Psalmi 62:8), iar Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său; este  o poveste minunată pe care o poți citi în 2 Cronici 20.

Această abordare a vieții, acest obicei, ar trebui să fie atât de natural și de bine gravat în noi, încât să ni se pară asemeni respirației. Poate în cazul celor care abia își încep călătoria cu Domnul, va fi nevoie de puțină muncă pentru a include acest obicei în viețile lor. Recunoscând, însă, vanitatea propriilor noastre gânduri și astfel amintindu-ne de Dumnezeu și căutând răspunsurile Sale, acesta ar trebui să fie cel mai fundamental „instinct de supraviețuire” pe care îl avem noi, credincioșii.

Domnul iubește să ne răspundă. Biblia este plină de promisiunile Domnului cum că ne va răspunde, ne va conduce și ghida personal, chiar și în cele mai intime dificultăți ale noastre. Iată una dintre promisiunile lui Iisus, care este și preferata mea: „Cel care are poruncile mele și le păzește, acela Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și de Mine și Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21)  Ce promisiune! El ni se va arăta. El va fi lângă noi.

Dumnezeu i-a spui lui Isaia: „Și urechile tale vor auzi vocea care te călăuzește spunând «pe aici!», fie că mergi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21) Dacă a existat vreodată cineva care să se bazeze în întregime pe Dumnezeu pentru a-l conduce, a-l ghida și a-i arăta ce să facă, acela a fost Regele David. Dacă vrei să afli uimitoarele răspunsuri pe care le-a primit David la rugăciunile lui pentru îndrumare, citește 1 Samuel 23. Poate vei spune „Eu sunt un nimeni, nu sunt nici regele David, nici Isaia!” Nici nu trebuie să fii! El veghează chiar și asupra păsărilor cerului.

Poate ar fi bine să încercăm să încapsulăm ideea. În primul rând, crede! Ai putea spune „Dar eu nu am destulă credință!” Un om I-a spus lui Iisus: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24) Domnul i-a răspuns „Îmi pare rău, amice, dar Eu nu accept decât o credință perfectă”? Nu, El s-a uitat la calitățile omului respectiv, nu la ceea ce-i lipsea. Deci, crede! Și vei reuși să crezi.

În al doilea rând, „Nu te bizui pe priceperea ta” Precum spunea regele David „Urăsc gândurile superficiale!” (Psalmul 119:113). Rolul nostru nu este să fim satisfăcuți cu gândurile noastre personale și cu propria noastră înțelegere a lucrurilor.

Dar ce ar trebui să facem? În al treilea rând, ar trebui „pe toate căile noastre să ne gândim la Dânsul”. Să ne transformăm gândurile în rugăciuni, chiar și rugăciuni silențioase, dacă este nevoie. În mintea și inima ta, încearcă să-L ai mereu ca model pe Domnul. Așteaptă ca El să-ți răspundă, într-un fel sau altul, deoarece El te-a asigurat că o va face, în mod repetat și insistent, de-a lungul a mii de ani.

În al patrulea rând, promisiunea continuă așa: „și El îți va netezi toate cărările tale.” Aceasta este o promisiune divină, nu doar vorbe aruncate în vânt. Este unul dintre cele mai importante legăminte făcute vreodată. Dumnezeu vrea să aducă lumină și înțelegere în viețile noastre. El are un plan mai bun decât al tău sau al meu. El este în măsură să prevadă lucrurile. El poate face mai multe pentru tine decât ai putea să faci tu însuți.

Pavel a spus efesenilor: „Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi […]” (Efeseni 3:20) Dacă ne-am putea îndepărta puțin de gândurile noastre superficiale și de modul nostru de a înțelege lucrurile și am căuta în schimb căile Domnului și îndrumarea lui, am descoperi că El este chiar acolo, uneori chiar instantaneu, oferindu-ne idei, adevăr și înțelegere, care ne vor ușura povara și ne vor ajuta să ne găsim drumul în feluri necunoscute de noi până în acel moment. Tot astfel, David I-a spus lui Dumnezeu: „Îmi vei arăta căile vieții” (Psalmi 16:11).