Nu știu ce părere aveți voi, dar în ceea ce mă privește, momentele în care am suferit cel mai mult în viață au fost acelea în care am simțit că sunt respins și că nu-s dorit într-un anumit grup. În același timp, unele dintre cele mai încurajatoare și profunde momente trăite au fost acelea în care cei din jur și-au deschis brațele și viețile ca să mă invite și să mă includă în cercul lor de prieteni.
Mai demult am auzit o poezioară de genul: “El a desenat un cerc în jurul lui/ Dar eu și iubirea n-am stat locului/ Am desenat un cerc mai măricel/Ca să-ncăpem amândoi în el.“ Poate că o să spui că sunt imatur sau că mi s-a întâmplat în copilărie ceva care m-a făcut să gândesc așa, însă momentul în care te simți respins, nedorit, pe dinafară și izolat față de cei din jur poate fi extrem de descurajant.
Slavă Domnului că am aflat despre El și despre Dumnezeu cu mulți ani în urmă și, bineînțeles, din partea Lor nu ne așteptăm la așa ceva! Iisus a spus: “Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Pe de altă parte, în cazul altora, așa cum spune Biblia: “Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru.” (Isaia 59:2) Asta, însă, e o altă poveste, pentru că “dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţește de orice păcat.” 1Ioan 1:7) Cu toate acestea, singurătatea, sentimentul că ești lăsat pe dinafară și situațiile în care într-adevăr ești lăsat pe dinafară rămân, uneori, o realitate cât se poate de pregnantă pentru mulți, chiar și pentru credincioși.
Pentru mine, una dintre cele mai clare manifestări ale lui Dumnezeu sunt căldura, acceptarea cu brațele deschise și dragostea sinceră pe care El le pune în inimile alor Săi. Din păcate, acestea nu sunt întotdeauna ușor de găsit, dar uneori sunt. Se simte atunci când oamenii nu te “iubesc” doar în mod oficial, pentru că așa se cere printre creștini, ci, de fapt, aceștia chiar te plac și vor să fie în preajma ta și să te invite în viețile lor. Toată spiritualitatea din lume nu poate ține locul căldurii și acceptării creștinești! Foarte adesea acea manifestare a iubirii este ceea ce le trebuie oamenilor și ceea ce te ajută să le câștigi încrederea.
Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt foarte interesat de profețiile biblice, cred cu tărie că trebuie să-I slujim lui Dumnezeu pe lumea asta. În schimb, ceea ce am prețuit cel mai mult întotdeauna au fost frații care au desenat un cerc mai măricel, ca să-ncăpem amândoi în el. Tindem să credem că chiar așa stau lucrurile mereu, dar bineînțeles că nu e așa, din diferite motive.
Oamenii sunt ocupați. Oamenii au propriile poveri de purtat. Urăsc să spun asta, dar uneori se poate întâmpla ca doi oameni pur și simplu să nu se placă. Poate că există acolo motive personale, poate că ne deranjează vreo ciudățenie a cuiva, poate că am auzit o bârfă despre persoana respectivă care ne-a făcut să îi privim cu alți ochi. Trist!
Cu toții avem nevoie de iubire. Unii oameni fac parte dintr-o familie mare și au multe rude și mulți prieteni în preajmă. Alții, dintr-un motiv sau altul, sunt mai mult sau mai puțin singuri. Oricum ar fi, toți avem nevoie de iubire și toți avem nevoie să iubim. Se simte. Faptul că ești creștin și că faci parte din turma lui Dumnezeu ar trebui să facă să fie mai ușor să te simți iubit și apreciat, inclus și susținut, așa cum avem aproape toți nevoie să ne simțim.
Despre asta nu scriu des, dar este un subiect care rămâne la temelia învățăturilor lui Hristos. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unul pe altul.” (Ioan 15:12) “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste între voi.” (Ioan 13:35). Iisus, însă, a vorbit despre Ultimele Zile dinaintea venirii Lui, spunând: “Și din cauza înmulțirii fărădelegilor, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei 24:12) Poate că aici se face referință la zilele noastre. Drumurile și cunoștința au crescut evident, așa cum i-a spus îngerul lui Daniel că se va întâmpla în zilele din urmă. (Daniel 12:4) Vedem, însă, că răceala, singurătatea, excluziunea și împietrirea inimii specifice Timpului de Sfârșit tronează în multe situații.
Așa că pentru aceia dintre voi care încercați să demascați Noua Ordine Mondială și toate lucrările celui rău și ale întunericului în aceste zile de sfârșit, ar fi bine să vă amintiți și că lipsa de dragoste, de prietenie și de rod sunt tot manifestări ale Timpului de Sfârșit. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință să demascăm și să contracarăm acestea, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decât demascăm sistemele false și sforile trase la nivel de guvern, care ne ocupă atâta timp!
Poate că e de folos să vorbim și despre asta. Poate că e de ajutor să ne amintim că, cu toată hotărârea noastră de a-L sluji pe Iisus și de a-i câștiga pe alții pentru El, că o parte din cea mai importantă mărturie a noastră, dar și din cea mai importantă poruncă pe care am primit-o, o parte din cea mai acută nevoie umană este nevoia de a iubi și de a fi iubit, anume să simți că s-a desenat un cerc care te include și pe tine; sau nevoia de a desena cercuri care să îi includă pe cei care se uită către tine, pe cei care nu au pe nimeni în viețile lor și care ar putea muri chiar azi de singurătate. Haideți să fim cu toții atenți să nu rămânem închiși față de cei din jur, care ar putea să piară chiar azi din lipsă de dragoste și de prietenie. “Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul prin bine.” (Romani 12:21)
Lasă un răspuns