“Cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată”

Ce vis am avut! Se făcea că fugeam în sus pe scări într-un bloc mare de locuit în spatele unui prieten de-al meu, care fugea și el, încercând să scape cu viață. Undeva pe scări fugea un alt om care, probabil, voia să-l omoare pe cel despre care vă spuneam. Amândoi bărbații erau atleți profesioniști, pe cale de a deveni foarte bogați și cunoscuți.

În visul meu se făcea că bărbatul mai tânăr, care avea vreo 19 ani, se băgase peste prietena celui care acum îl fugărea pe scări. Turbat de mânie, omul, care avea la vreo 28 de ani, l-a fugărit pe cel mai tânăr până la ultimul etaj și l-a găsit pe acolo ascunzându-se.

În visul meu avea loc o confruntare cât se poate de tensionată între acești doi bărbați și se părea că în orice moment ar fi putut să escaleze într-o luptă care ar fi fost, probabil, pe viață și pe moarte. Ochii celui mai în vârstă păreau să-i iasă din orbite, făcându-l să pară aproape nebun; eu încercam să-i spun că n-ar trebui să-și lase viața și cariera să se ducă de râpă omorând un om pentru ceea ce făcuse.

Atunci, însă, pe neașteptate, una dintre prietenele lui, care, și ea, fugise pe scări în sus, căzu în genunchi în fața omului turbat, rugându-l din toată inima să se potolească și să nu se dezlănțuiască într-un conflict care ar fi însemnat sfârșitul amândurora.

Pentru mine scena era foarte încărcată emoțional și, așa cum se întâmplă uneori în vise, mi se părea cât se poate de reală. Femeia era între cei doi bărbați, implorându-l din inimă pe agresor să nu se răzbune și să nu îl atace pe tânărul pe care îl fugărise pe scări.

Apoi, ciudat, atletul mai în vârstă s-a dat un pic înapoi și s-a mai potolit. Eu eram foarte surprins să văd că rugămințile femeii fuseseră ascultate de către bărbatul furios, care cu câteva clipe mai înainte fusese chitit să se bată. Dintr-odată se retrăsese la câțiva pași mai încolo, încă tulburat.

Atunci m-am duse eu la el, și eu, la rândul meu, emoționat, pentru că îi cunoșteam pe cei doi și nu voiam să-i văd că își bat joc de viața lor, i-am spus omului supărat: “Acesta este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, “ după care l-am îmbrățișat.

Și chiar era! Era cât se poate de frumos, pentru că eram atât de fericit de faptul că bărbatul ascultase de femeia în genunchi care îl implorase să nu îl ucidă pe atletul cel tânăr. Luase decizia corectă: ascultase de raționamentul ei înțelept. Fusese pe punctul de a-și nenoroci viața datorită dorinței de răzbunare față de bărbatul care se băgase peste prietena lui.

Visul a fost marcant pentru mine iar finalul a fost extraordinar. Chiar dacă omul era în continuare foarte supărat, luase decizia corectă. Chiar dacă nu fusese vorba despre iertare, cu toate că tânărului îi părea vizibil rău, omul ascultase de glasul rațiunii care l-a constrâns până la urmă în loc să asculte de propriile patimi. Reușise să se stăpânească în momentul în care erau amândoi pe punctul de a deveni renumiți în atletism.

Biblia spune: Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi el nu va avea milă în ziua răzbunării; nu va accepta nici o despăgubire şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el. (Proverbe 6:34, 35) Câte vieți nu sunt distruse într-un moment de furie sau de pasiune! Tineri promițători, frumoși, chiar binecuvântați sunt ruinați pe vecie datorită a ceea ce pare o greșeală de neiertat.

Cât de dificil și de rar este să asculți de vocea rațiunii în astfel de momente, sau chiar să fie prezentă vocea rațiunii care să îți vorbească într-un astfel de moment! Această tânără, însă, era în genunchi, punând tot atâta patimă în gesturile ei cât punea și individul, implorându-l să nu-și nenorocească viața cu un omor din cauza nebuniei prietenului lui.

Era frumos, ceva rar, era cineva care lua decizia corectă tocmai atunci când se părea că nu va fi așa. Solomon a spus că:”chibzuinţa unui om îi dă răbdare; este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.” (Proverbe 19:11). Atât de mult m-am bucurat că acel moment de nebunie din partea unui tânăr atlet nu a dus la un moment mai serios de nebunie și mai serioasă, care ar fi distrus viețile amândurora fie prin moarte, fie prin închisoare.

Ei bine, n-a fost decât un vis și m-am trezit mult mai devreme decât mă trezesc de obicei, știind că trebuie să scriu tot. Unele vise sunt foarte puternice, încărcate de semnificație și sunt însoțite de un mesaj. În momentul de față eu nu trec printr-o situație similară cu cea a celor doi tineri, dar sunt sigur că mulți trec prin astfel de situații. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, ceea ce i-am și spus tânărului care a reușit să-și stăpânească mânia. Nu s-a lăsat stăpânit de mânie, indiferent cât de normal i se părea lui atunci să fie furios. Într-un fel, e ca și cum și-a salvat propria viață neluând-o pe-a altuia. “Un răspuns sincer este ca un sărut pe buze.” (Proverbe 24:26) iar eu am simțit că a trebuit să-i spun prietenului meu cât de frumos era că nu și-a aruncat viața la gunoi într-un moment de furie, după care l-am îmbrățișat.

Poate că undeva, cineva trece printr-o asemenea situație, pentru că se întâmplă astfel de lucruri tot timpul, peste tot în lume. Poate că tu ești asemenea femeii care stătea în genunchi, implorându-și prietenul să nu cedeze la mânie. Poate că ești asemeni tânărului care alerga în sus pe scări, conștient fiind că făcuse o mare greșeală încurcându-se cu prietena altcuiva. Sau poate că ești ca și al doilea atlet, plin de ceea ce ți se pare a fi mânie îndreptățită, gata să iei viața cuiva. Înțelepciunea, însă, a avut ultimul cuvânt. Un păcat n-a dus la următorul. A fost frumos, surprinzător și neașteptat.

Te rog, nu te răzbuna, indiferent ce ți s-a întâmplat și cum ai fost nedreptățit. Ascultă de vocea rațiunii: ascultă de cel care te sfătuiește de bine, adesea cu cuvintele lui Dumnezeu, implorându-te să te îndepărtezi de nebunie! Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“  (Romans 12:19)