A existat o perioadă de vreo 7 luni când credeam sincer si cu toată inima în Dumnezeu, dar nu știam cine e Iisus. Am scris despre experiența mea în “Lucifer și fluturii albi“ [in engleza], atunci când aproape am murit și am fost dus de către Satana în lumea spirituală, ca să fiu al lui. Prin mila Domnului, atunci am strigat către El. Așa am ajuns să aflu că Dumnezeu există. După cum scrie în Biblie: “Va fi mântuit, dar ca prin foc.“ (1 Corinteni 3:15) Ăsta sunt eu.
Dar oare eram mântuit? Nu știu. Viața mi s-a schimbat radical. Dintr-un ateu împietrit și sarcastic m-am transformat într-un credincios care aproape că nu mai putea să deschidă gura. Credeam în Dumnezeul din Biblie. Îi întâlnisem personal atât pe Dumnezeul din Biblie, cat și pe Satana cel din Biblie. Totuși, nu aveam nici cea mai mică idee despre cine e Iisus. Nu știam nici pe departe diferența dintre IIsus, Moise, Pavel și Avraam. Un verset pe care l-am citit câteva luni după ce m-am creștinat e: “În mândria și ura lui, cel rău nu-L caută pe Dumnezeu.” (Psalm 10) Acel verset era pentru mine. Când am citit asta, imediat am simțit că exact așa fusesem eu înainte de tot ce mi se întâmplase.
Și, cu toate acestea, nu Îl cunoșteam pe Iisus. Nu mă rugam la Iisus și nu știam nimic despre El. Am mers la câteva biserici din Austin în perioada aceea ca să încerc să aflu de la cei de acolo cine e Iisus. Cred, însă, că arătam a hipiot, cu toate că nu eram hipiot. În zilele acelea bisericile nu aveau porțile deschise și pentru hipioți.
De multe ori m-am gândit: oare ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aveam să mor în perioada aceea? M-aș fi dus în Rai? Creștin nu eram! Din multe puncte de vedere eram, mai degrabă, ca un musulman sau ca un evreu care crede în Dumnezeul lui Avraam și care se roagă Lui în inima lui. Așa eram. Dacă aș fi murit chiar atunci, oare aș fi ajuns în iad? Asta este, de fapt, o întrebare cu destule implicații, care deschide ușa către o mulțime de discuții teologice destul de sensibile, care pot da naștere unor dezbateri aprinse.
Pentru mine, însă, vestea bună era că Domnul îmi pregătea calea pentru a cunoaște niște oameni care puteau să mă învețe despre Iisus. Imediat după Revelionul anului 1970, am întâlnit niște tineri din mișcarea Jesus People. Aceia știau ce vorbeau.

În același an, SDS-ul (Studenți pentru o Societate Democratică) avuseseră o întrunire la nivel național în Austin. Am mers la întrunirea lor și la niște petreceri în cerc restrâns care au urmat. Acolo am avut ocazia să fac cunoștință în privat cu niște tineri care făceau parte din organizația Weathermen și care, mai târziu, au ajuns pe lista primilor 10 urmăriți de către FBI. Cu alte cuvinte, fusesem în contact cu niște grupuri destul de radicale în acea perioadă.
Numai că tinerii de la Jesus People ofereau mai multă siguranță și mai multe răspunsuri decât oricine altcineva din toți cei pe care îi văzusem eu până atunci. Puteau să îmi răspundă din Scriptură. Eu aveam 21 de ani, dar majoritatea dintre ei nu erau trecuți de 17 – 19 ani.
Ei, însă, mi-au arătat verset după verset din Biblie ca să îmi răspundă la întrebări și ca să îmi arate că aveam nevoie să Îl primesc pe Iisus și să fiu născut din nou.
Când am făcut asta, după câteva discuții cu ei, n-am simțit niciun vârtej și nu mi s-au deschis porțile Raiului înaintea ochilor. Eram obișnuit cu astfel de experiențe și cred că Domnul a știut că nu aveam nevoie de alte emoții puternice la stadiul acesta. Ceva, însă, s-a schimbat atunci radical: în ultimele 7 luni citisem Biblia în fiecare zi. O citisem deja o dată în totalitate și acum o citeam deja a doua oară. O înțelesesem oare? Nu! Nu înțelesesem nimic. Eram convins că Dumnezeu voia să sacrific găini și capre, pentru că era destul de mult scris despre asta în Biblie și, astfel, era evident pentru mine că asta era voia lui Dumnezeu penru omenire. Atât de confuz eram!
Cel mai interesant lucru care mi s-a întâmplat când l-am primit pe Iisus a fost că mi s-au dat, parcă, niște ochelari 3D, așa cum primesc oamenii înainte să intre în cinematograf. Dacă nu îi porți, vezi tot filmul în ceață. Dacă îi porți, totul se conturează clar, în 3D.Când m-am născut din nou, pentru că Îl primisem pe Iisus ca Domn și Mântuitor în inima mea, atunci de-abia Biblia a început să îmi inunde inima și mintea, cum nu se mai întâmplase până atunci. M-am îndrăgostit de adevăr și acea dragoste încă mă însoțește.
Oare fusese Dumnezeu de-ajuns? În cazul meu, pot spune că până nu L-am primit pe Iisus, nu am devenit cu adevărat ceea ce trebuia să fiu. Chiar și în acele luni, cu toate că, mă rugam la Dumnezeu în fiecare zi, încă îmi mai era un pic frică de diavol. Încă eram slab datorită păcatelor și, la un moment dat, chiar am început să utilizez din nou ceva droguri ușoare. Când L-am primit pe Domnul, însă, frica de diavol a dispărut. Așa cum spune versetul: “Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, El le-a dat putere…” (Ioan 1:12) Aceste cuvinte erau cât se poate de adevărate pentru mine.
Aveam puterea să mă împotrivesc păcatului. Trecusem printr-o schimbare interioară și știam că nu mai eram același om de dinainte. Ce s-ar fi întâmplat dacă muream când știam doar despre Dumnezeu și când mă rugam numai la El? Sincer, nu știu. Știu, însă, că eram, așa cum scrie în Vechiul Testament, “o turtă care n-a fost întoarsă”. (Osea 7:8). Nu eram nici ce voia Dumnezeu să fiu, nici ce plănuia El să devin. Da, credeam în Dumnezeul lui Avraam în mod sincer și cu vehemență. Până nu am venit la Iisus, însă, nu am fost desăvârșit. De aceea Biblia spune, “În El sunteți și voi desăvârșiți” (Coloseni 2:10) și de aceea, dacă crezi doar în Dumnezeu, înseamnă că sunt multe lucruri care încă nu ți-au fost descoperite. Exact cum s-a întâmmplat și cu mine.
Este imposibil sa fii în comuniune cu Dumnezeu adică sa l cunoști cu adevărat și sa nul cunoști pe Hristos.Pentru ca Dumnezeu și Hristos sunt Una și Una sunt cu toți oamenii de fapt.