Uncategorized

Niciun alt eveniment de acum 2000 de ani nu captează atenția omenirii întregi așa cum o captează Crăciunul. Totuși, unii poate că spun: „Iar începem?” atunci când vine vorba despre Crăciun. Sau poate că spun: ” O adolescentă nemăritată face un copil într-un grajd și toată lumea înnebunește!”

Pot, însă, să vă spun un element care aproape mereu rămâne pe dinafară când discutăm despre Crăciun, dar care a fost esențial pentru primii care au auzit despre el în Israelul antic. „Ce anume?” o să mă întrebi. Uite ce: Crăciunul. A fost. Profețit. Este cât se poate de important, cu toate că în prezent acest element este, practic, necunoscut. O să încerc să explic.

Indiferent cât de mult ne muștruluiesc unii pentru felul în care este sărbătorit Crăciunul, această sărbătoare a propulsat vestea despre evenimentele legate de nașterea lui Iisus până în cele mai îndepărtate cotloane ale pământului iar naștelea Domnului este celebrată în fiecare an, așa cum a fost de la început. Oameni de pretutindeni, creștini sau necreștini, de obicei știu că Iisus s-a născut în Betleem. Indiferent că ești copil în Baluchistan sau că locuiești în Yeșhiva in Brooklin, dacă îți întrebi învățătoarea la școală de ce și de când sărbătorim Crăciunul, cel mai probabil că vor ști să-ți răspundă.

Numai că aproape nimeni nu știe de ce e important că s-a născut în Betleem și cu atât mai puțin cum stau lucrurile cu mama lui, Maria. Asta se datorează faptului că profeția Biblică a devenit un fenomen aproape necunoscut pentru generația noastră iluminată. A existat cumva o conspirație sau un efort la nivel internațional cu scopul de a ne îndepărta de la studierea profeției biblice? Eu, unul, nu cred. Oricum ar fi, profețiile împlinite sunt una dintre dovezile irefutabile ale existenței unui Dumnezeu supranatural, care are un plan pentru omenire și care îndreaptă lucrurile către o confruntare finală între Lumină și Întuneric.

„Foarte tare, Mark! Deci ce a fost profețit despre Crăciun?”  

Mai întâi de toate, Betleemul a fost anunțat ca fiind locul de naștere al Regelui Iudeilor de către Dumnezeu, prin gura profetului Mica, cu mai bine de 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus. Scrie în Mica 5:2 (practic Dumnezeu se adresează celor din orașul Betleem): „Și tu, Betleeme Efrata, mãcar cã ești prea mic între cetãțile de cãpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stãpîni peste Israel, și a cãrui obîrșie se suie pînã în vremuri strãvechi, pînã în zilele veșniciei.”

Evreii din timpul lui Iisus știau ce înseamnă asta și chiar s-au folosit de acest detaliu ca să încerce să demonstreze că Iisus nu era Mesia. Iisus s-a născut în Betleem, dar a crescut în Nazaret. Evreii care nu credeau în El știau că El e din Nazaret și de aceea au spus: ,,Cum, din Galilea are să vină Hristosul?Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?„” (Ioan 7:42) Numai că Hristos era, de fapt, din Betleem; se născuse acolo, dar a copilărit în Nazaret. Cei care au încercat să folosească acest detaliu împotriva Lui nu verificaseră cum trebuie înainte să vorbească.

La ce se referă textul când vorbește despre „sămânța lui David și despre orașul Betleem?” Și în cazul acesta, avem de-a face cu un detaliu extrem de semnificativ pentru oamenii de acum 2000 de ani, dar practic nesemnificativ pentru noi toți, cei din ziua de azi. Mesia pe care Îl așteptau evreii avea să fie descendent direct al regelui David, cel mai mare rege al Israelului. Și, așa cum am citit, Meisa avea să se nască în Betleem. Acum, după 2000 de ani, oamenii încă știu că Iisus s-a născut în Betleem. Importanța acestui fapt, însă, a fost scoasă din peisaj.

Fusese profețit, vestit și fiecare om din Israel știa aceste lucruri la vremea aceea. Știau și că Mesia avea să se nască din neamul regelui David. A fost Iisus un descendent al regelui David inclusiv din punct de vedere fiziologic? Absolut! Evanghelia după Luca, în versetele 3:23 până la 38, trasează linia genealogică a ”Fecioarei Maria” pornind direct de la Regele David.

Și cum rămâne cu chestia cu „Fecioara Maria”? Puteți să râdeți dar … A fost. Profețită. A fost profețit că Mesia care avea să vină se va naște dintr-o fecioară. În Isaia 7:14 scrie că: „De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naşte un fiu, şi -i va pune numele Emanuel.” Iar Emanuel înseamnă „Dumnezeu cu noi!” (Matei 1:23)

Mesia pe care îl aștepta fiecare evreu în perioada aceea avea să fie născut în Betleem, din neamul lui David, dintr-o fecioară. De aceea Crăciunul este important: pentru că Iisus nu a fost un bebeluș obișnuit, născut de o tânără necăsătorită încă. Era și încă este Mesia cel promis Israelului.

Ba mai mult: lumea romană a acelor zile știa deja că un rege avea să se nască în curând la evrei, pentru că detaliile cărții profetului Daniel erau în oarecare măsură cunoscute în lume pe atunci. În scrierile vechi din Imperiul Roman sunt locuri unde este scris că Roma era „a patra împărăție” (Daniel 2:40 și 7:23) și că în acele zile Dumnezeu „va  ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor.” (Daniel 2:44).

Dacă Crăciunul în experiența proprie se reduce la o mâncare înfulecată stil fast food, dacă ingredientul profeției împlinite a fost eliminat din meniul tău spiritual, atunci în mod sigur îți scapă ceea ce a însemnat el de la bun început. Eu, unul, mă încing când aud cât de anemici, subnutriți și slăbiți din punct de vedere spiritual au ajuns oamenii din lumea asta, pentru că au pierdut cunoașterea atotputerniciei lui Dumnezeu și a dispoziției Lui de a ne înștiința cu privire la existența noastră și la viitorul acestei lumi. Crăciunul nu a fost doar un eveniment istoric: a fost unul dintre cele mai profețite evenimente din istoria omenirii. Pentru noi, însă, a rămas forma dar s-a pierdut mult din fond.

Vă doresc un Crăciun fericit! De asemenea, sper să „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului” (2 Petru 3:18) și să „să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru” (Efeseni 3:16) prin puterea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu din care, din păcate, atât de mult îi este străin marii majorități a celor care trăiesc în zilele noastre. Dumnezeu să ne călăuzească pe fiecare! Crăciun fericit!

Luna trecută am trecut printr-o situație în care a trebuit neapărat să aflu de la Dumnezeu ce am de făcut într-un timp foarte scurt. Eu și prietenul meu urma să plecăm a doua zi dimineața cu mașina la o școală din Reyhanli, în Turcia, care se află cam la 200 de metri de granița cu Siria. Am scris despre această vizită pe blogul meu, în articolul “Visiting Syria part 1” (disponibil doar în engleză).

Eram suficient de realiști încât să ne dăm seama că era posibil să se termine rău. Sunasem din timp câteva persoane care cunoșteau situația și cărora le păsa de soarta noastră și toți spuseseră că zona era sigură. Cu toate acestea, ca ultim pas, având în vedere că amândoi suntem oameni care credem în Iisus și în Dumnezeu, cea mai importantă confirmare a trebuit să vină din partea Lui.

Așa că ne-am rugat din tot sufletul. Amândoi am primit confirmare după confirmare prin mărturia Duhului în inimile noastre și prin versete biblice cum că era într-adevăr Voia Lui să mergem. De exemplu, am auzit versetele: “Merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul”(Ioan 10:4) și „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14)

Am luat aceste indicații ca fiind de la Domnul și am pornit în călătorie. Bineînțeles că eram conștienți că extremiștii religioși de dincolo de graniță ar fi foarte bucuroși să plătească o recompensă frumoasă cuiva care ar fi fost dispus să ne răpească și să ne predea în mâinile lor, așa că am fost atenți la orice ar fi putut părea suspicios. Până la urmă totul a mers cât se poate de bine și am fost protejați și binecuvântați în mod miraculos.

Asta îmi amintește de o altă situație de acum aproape 10 ani când mă aflam în Jakarta, în Indonezia imediat după ce avusese loc unul dintre cele mai mari dezastre naturale ale secolului XX – acel tsunami din Asia care a măturat coasta Oceanului Indian.

Orașul cel mai rău afectat a fost Banda Aceh, capitala provinciei Aceh, în nordul peninsulei Sumatra. Prietenii din Jakarta cu care colaboram în acea perioadă au știut imediat că unii dintre noi vor trebui să plece într-acolo, iar eu am știut imediat în inima mea că una dintre acele persoane care urma să plece sunt chiar eu.

Infrastructura orașului de 450 000 de locuitori practic dispăruse. Faptul că aceasta era una dintre cele mai stricte regiuni musulmane ale Indoneziei nu părea să fie un pericol la fel de mare ca acela al cutremurelor zilnice, al condițiilor extrem de dure de viață și al șocului emoțional la care eram supuși zilnic datorită dezastrului care ne înconjura. Și atunci trebuia să ne asigurăm în continuu că ne aflam în voia lui Dumnezeu ; altfel nu ar fi fost deloc înțelept să ne aflăm acolo.

În acea situație Domnul ne-a fost alături și a binecuvântat uluitor timpul pe care l-am petrecut acolo. Iată un raport pe care l-am trimis prietenilor din Banda Aceh acum 10 ani, pe care l-am intitulat “Cu musulmanii în tragedie” (în engleză). Dumnezeu ne ascultă rugăciunile, chiar și pe cele mai simple, pe care le rostim în timp ce ne vedem de treburile noastre zilnice. Uneori, însă, trebuie să ne rugăm disperat ca să primim răspunsuri din partea Lui, pentru că uneori acest proces este o chestiune de viață și de moarte.

Mă gândesc adesea la aceste experiențe pentru că în prezent mă aflu la un fel de răscruce în viața mea. Trebuie să iau în calcul posibilitatea de a mă muta într-o altă țară în care am locuit foarte puțin în trecut, ceea ce ar însemna că aș porni practic de la zero. Această schimbare ar însemna pentru mine o schimbare radicală de direcție, un capitol nou din viața mea.

Este important să știu foarte clar care este voia lui Dumnezeu. Așa cum spunea Pavel:  “De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17) Simțul practic nu prea îți este de folos în asemenea situații. Simțul practic nu mi-ar fi dat voie să merg în Reyhanli, în Turcia sau în Banda Aceh. Pe de altă parte, viața trăită cu credință și ascultarea de îndrumările primite de la Dumnezeu aproape întotdeauna contrazic simțul practic. “Prin credință Moise a părăsit Egiptul.” (Evrei 11:27) “Prin credință Avraam a plecat fără să știe unde se duce.” (Evrei 11:8).

Sunt într-o perioadă în care am nevoie să mă conving că mă aflu pe calea cea dreaptă, că sunt în pas cu Duhul Său, că am renunțat la lucrurile pe care mi le doream și că gândurile și înclinațiile mele sunt din partea Lui. Altfel s-ar putea să iasă un dezastru! Vă mulțumesc că vă rugați să iau deciziile potrivite!

Cineva m-a întrebat într-o scrisoare: “Cum pot să aud vocea lui Dumnezeu? Cum aflu care e voia Lui?” O întrebare interesantă, una pe care aproape fiecare dintre noi și-o pune. Mă gândeam la asta azi dimineață când am citit că condiția pentru a ști care este voia lui Dumnezeu este să nu ai tu voia ta în plan.

Această stare este definită uneori de termenii “supunere” sau  “predare”, ambii destul de evitați și criticați în lumea noastră modernă. De aceea, când Pavel a adus în discuție voia lui Dumnezeu ne-a instruit să “nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă transformați, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. (Romani 12.2) Asta pentru că abordarea lui Dumnezeu este total diferită de abordarea firească.

În relația noastră cu lumea trebuie să nu ne cedăm în fața nimănui și la nimic, dar în fața lui Dumnezeu trebuie să ne predăm și să ne supunem. Asta înseamnă să lăsăm deoparte propria noastră voință. Însuși Iisus a făcut asta! Exact înainte de a fi prins, judecat și răstignit El a strigat către Tatăl Său: “Facă-se nu voia Mea, ci voia Ta.” (Matei 26:41) Așa că chiar dinainte de a căuta voia lui Dumnezeu în viața ta atitudinea inimii tale trebuie să fie aceea de supunere în fața Lui.

Hai să spunem că ai ajuns și la o astfel de răscruce. Ești disperat, vrei cu tot dinadinsul să știi care e voia lui Dumnezeu în viața ta. Ce faci atunci?  Prima modalitate de a afla Voia lui Dumnezeu este prin Cuvântul Său. Biblia este primul loc în care trebuie să cauți Voia lui Dumnezeu. Dacă citești ceva negru pe alb în Cuvântul Lui, atunci știi că este adevărat. Psalmul 119:105 spune că “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.”

Cea de-a doua modalitate de a cunoaște care este Voia lui Dumnezeu este așa numita “voce a Cuvântului.” Atunci Domnul îți aduce aminte de un anumit verset sau fragment din Scriptură. Alteori citești din Biblie și, dintr-odată, un verset pare să sară de pe pagină ca și cum ar fi exact pentru tine. Domnul aduce textul respectiv la viață și îl aplică situației tale, chiar dacă fusese scris pentru altcineva cu 3000 de ani în urmă.

Cea de-a treia cale pentru a găsi Voia lui Dumnezeu este revelația directă. Uneori Dumnezeu folosește un vis sau o viziune, o voce sau un mesaj profetic ca să îți arate ce ai de făcut. Știi că este din partea lui Dumnezeu dacă coincide cu și nu contrazice în niciun fel Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel se afla într-una din călătoriile lui misionare și la un moment dat se pare că nu era sigur încotro trebuia să meargă mai departe. În acea noapte i s-a arătat o viziune în care un bărbat îi spunea: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” (Fapte 16:9) Pavel a considerat această viziune ca fiind un mesaj din partea lui Dumnezeu, a plecat spre Macedonia și lucrurile au mers în continuare bine.

Cea de-a patra metodă pentru a afla Voia lui Dumnezeu sunt sfaturile primite din partea celorlalți credincioși. Când vrei să știi ce vrea Dumnezeu de la tine, adesea este înțelept să le ceri și altora părerea. Cu toate acestea, este important să cântărești sfaturile pe care le primești și să ai în vedere de unde au venit. Cât de mult poți pune bază pe sfatul lor? Sfaturile vin din partea unor oameni care aduc roadă bună și ale căror decizii au rezultate de dorit? Solomon a spus că “înţeleptul ascultă sfaturile. ” (Proverbe 12:15)

Cea de-a cincea metodă pentru a afla ce vrea Dumnezeu sunt “ușile deschise și ușile închise.” Dacă e Voia lui Dumnezeu să se întâmple un anumit lucru, de obicei El va ”deschide o ușă” și va face astfel cu putință să se împlinească acel lucru. Pentru ce anume îți trimite Dumnezeu cele trebuincioase, unde ți se deschid ușile și pentru ce ai echipamentul potrivit? Uneori Dumnezeu are anumite situații deja aranjate și dintr-odată te trezești în fața unei ocazii de aur. Circumstanțele și condițiile nu sunt întotdeauna criteriul ideal pentru a afla voia lui Dumnezeu, dar pot fi și ele un indiciu.

Cea de-a șasea metodă de a afla Voia lui Dumnezeu se numește “imboldul”. Impresiile puternice și sentimentele pot fi uneori un indiciu al călăuzirii Duhului. Nu este întotdeauna înțelept să te bazezi pe ceea ce simți. Totuși, dacă o anumită înclinație vine într-adevăr din partea lui Dumnezeu atunci vei avea o convingere interioară, ceea ce mulți creștini numesc “mărturia Duhului.” Știi că ai găsit Voia lui Dumnezeu și că asta trebuie să faci sau să nu faci. Pavel spunea că “Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

Cea de-a șaptea cale de a găsi Voia lui Dumnezeu se numește “ valul de lână.” Este un termen care apare în cartea Judecători, capitolul 6, în care se povestește că Ghedeon a pus pe pământ un val de lână (o blană de oaie) și a spus: “ Doamne, dacă valul de lână va fi ud de roua dimineața, dar pământul va fi uscat, atunci voi ști că Tu vorbești cu mine!” Apoi a vrut să fie și mai sigur, așa că a doua zi a spus “ Dacă valul de lână va fi uscat și pământul va fi ud, atunci voi crede.” Dumnezeu a făcut precum s-a ruga Ghedeon. Practic Îi ceri lui Dumnezeu un semn anume.

Cu toate că această metodă pare ușoară și cu confirmare supranaturală, “valurile de lână” sunt metoda pe care ne putem baza cel mai puțin din toate cele 7. Ea trebuie întotdeauna folosită împreună cu alte metode pe care le-am prezentat mai sus. De fapt, cu cât mai multe metode folosești atunci când ai de luat o hotărâre, cu atât mai sigur vei fi că ai luat decizia potrivită.

Odată ce Îl cunoști pe Dumnezeu, este de la sine înțeles că trebuie să facem tot ce ne stă în putință să rămânem aproape de El și de Voia Lui. Dacă nu, putem să facem greșeli destul de serioase și uneori ne putem pune în pericol sau îi putem periclita pe alții, pentru că ne sprijinim pe înțelepciunea noastră (Proverbe 3:5), ieșind de sub protecția Voii Lui. Eu sper că în vremurile tulburi în care trăim azi fiecare caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, urmând îndeaproape Voia Lui în viața fiecăruia dintre noi.

Una dintre convingerile principale ale creștinilor de 2000 de ani încoace este că Iisus din Nazaret se va întoarce în această lume ca să o conducă din postura de Fiu al lui Dumnezeu și Împărat al Raiului, instaurat de Însuși Dumnezeu. Aceasta este o credință esențială a creștinismului bazat pe Biblie, care nu lasă loc pentru dubii. De fapt, Iisus a vorbit în repetate rânduri despre asta și există cel puțin două capitole integrale, Matei 24 și Marcu 13, în care se găsesc cuvintele lui Iisus către ucenicii Lui despre răpire și despre evenimentele imediat precedente.

Biblia ne dă și niște detalii precise cu privire la întoarcerea Lui iar unul dintre cele mai renumite evenimente este ceea ce cunoaștem sub numele de “răpire.” Acel cuvânt nu se găsește în Biblie, dar este descris în detaliu de către apostolul Pavel, probabil cel mai clar în 1 Tesaloniceni 4, în versetele 16 și 17. Când vorbea despre întoarcerea lui Iisus în această lume, Pavel a spus: “Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.”

Pentru cei care studiază acest subiect, o gamă întreagă de întrebări apare imediat atunci când se vorbește despre Răpire: “Unde, cine, cum și când?” și așa mai departe. Este bine să te oprești și să îți amintești că dacă crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, cel puțin trebuie să nu te întrebi “dacă’ lucrurile chiar vor avea loc. Vor avea. Iisus a spus în Ioan 14: “Merg să vă pregătesc un loc (și)… mă voi întoarce.” Ioan 14:1-3

Dar având în vedere controversa uriașă care s-a format în jurul acestui subiect, pare înțelept să pornim la drum încet și să găsim calea cea bună pas cu pas, urmând Scripturile. După cum a spus Isaia, învățătura trebuie să se așeze “poruncă peste poruncă, regulă după regulă” (Isaia 28:10). Din punctul meu de vedere, cele mai precise versete pe care ne putem baza când discutăm Răpirea așa cum reiese din 1 Tesaloniceni și care le confirmă pe acestea sunt cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15.

Biserica din Corint în mod clar pusese o întrebare despre ce fel de trupuri vom avea în rai. Iată ce le-a spus Pavel, foarte asemănător cu ceea ce le-a spus tesalonicenilor, cu deosebirea că în cazul acesta Pavel subliniază ce fel de trupuri vor avea credincioșii în Lumea de Apoi. Pavel le-a spus: “Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi (muri), dar toţi vom fi schimbaţi  într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51, 52)

Aceste versete vorbesc despre același eveniment despre care se vorbește și în 1Tesaloniceni, dar se axează pe un alt aspect al acestui eveniment culminant. Observăm că în Tesaloniceni Pavel vorbea despre întoarcerea Domnului “la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu”. Aici, în 1 Corinteni, spune că “ într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.” Este curios și demn de luat în seamă faptul că acest eveniment monumental din istoria omenirii este aproape fără excepție legat de ceva descris drept “sunetul trompetei”.

Când Iisus a făcut referire la acest eveniment, și El a vorbit despre o trompetă care va suna concomitent cu întoarcerea Lui. Despre acest eveniment se vorbește cel mai clar în Matei 24: 29-31. În Matei 24:31 Iisus a spus despre El însuși: “El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

Ar trebui să nu existe nicio îndoială din ceea ce ne spune Scriptura că despre întoarcerea lui Iisus se vorbește cu certitudine și în detaliu. Nu ne este de folos să ne îndoim sau să pornim dispute cu privire la ce se va întâmpla în viitor dacă ne bazăm într-adevăr pe Cuvântul lui Dumnezeu ca să găsim soluții în viața de zi cu zi și ca să înțelegem viitorul.

Bineînțeles că rămân în continuare multe, multe întrebări cu privire la această temă. Se poate întoarce Iisus în orice moment? Mai sunt și alte evenimente profețite în Biblie care trebuie să preceadă întoarcerea Lui? Unii chiar se întreabă dacă nu cumva Răpirea a și avut loc deja. Poate că ne vom uita peste aceste întrebări într-o postare viitoare.

Sper, însă, că aceia dintre noi care credem în El și în Cuvântul lui Dumnezeu putem măcar să cădem de acord asupra faptului că El a spus că se va întoarce pe pământul acesta și că Biblia are mai multe versete clare și precise care afirmă acest lucru și care ne conferă perspectiva asupra ceea ce va să vină. Haideți măcar să ajungem de aceeași părere cu privire la detaliile de bază ale celei de-a doua veniri a lui Iisus!

A existat o perioadă de vreo 7 luni când credeam sincer si cu toată inima în Dumnezeu, dar nu știam cine e Iisus. Am scris despre experiența mea în “Lucifer și fluturii albi“ [in engleza], atunci când aproape am murit și am fost dus de către Satana în lumea spirituală, ca să fiu al lui. Prin  mila Domnului, atunci am strigat către El. Așa am ajuns să aflu că Dumnezeu există. După cum scrie în Biblie: “Va fi mântuit, dar ca prin foc.“ (1 Corinteni 3:15) Ăsta sunt eu.

Dar oare eram mântuit? Nu știu. Viața mi s-a schimbat radical. Dintr-un ateu împietrit și sarcastic m-am transformat într-un credincios care aproape că nu mai putea să deschidă gura. Credeam în Dumnezeul din Biblie. Îi întâlnisem personal atât pe Dumnezeul din Biblie, cat și pe Satana cel din Biblie. Totuși, nu aveam nici cea mai mică idee despre cine e Iisus.  Nu știam nici pe departe diferența dintre IIsus, Moise, Pavel și Avraam. Un verset pe care l-am citit câteva luni după ce m-am creștinat e: “În mândria și ura lui, cel rău nu-L caută pe Dumnezeu.” (Psalm 10) Acel verset era pentru mine. Când am citit asta, imediat am simțit că exact așa fusesem eu înainte de tot ce mi se întâmplase.

Și, cu toate acestea, nu Îl cunoșteam pe Iisus. Nu mă rugam la Iisus și nu știam nimic despre El. Am mers la câteva biserici din Austin în perioada aceea ca să încerc să aflu de la cei de acolo cine e Iisus. Cred, însă, că arătam a hipiot, cu toate că nu eram hipiot. În zilele acelea bisericile nu aveau porțile deschise și pentru hipioți.

De multe ori m-am gândit: oare ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aveam să mor în perioada aceea? M-aș fi dus în Rai? Creștin nu eram! Din multe puncte de vedere eram, mai degrabă, ca un musulman sau ca un evreu care crede în Dumnezeul lui Avraam și care se roagă Lui în inima lui. Așa eram. Dacă aș fi murit chiar atunci, oare aș fi ajuns în iad? Asta este, de fapt, o întrebare cu destule implicații, care deschide ușa către o mulțime de discuții teologice destul de sensibile, care pot da naștere unor dezbateri aprinse.

Pentru mine, însă, vestea bună era că Domnul îmi pregătea calea pentru a cunoaște niște oameni care puteau să mă învețe despre Iisus. Imediat după Revelionul anului 1970, am întâlnit niște tineri din mișcarea Jesus People. Aceia știau ce vorbeau.

În același an, SDS-ul (Studenți pentru o Societate Democratică) avuseseră o întrunire la nivel național în Austin. Am mers la întrunirea lor și la niște petreceri în cerc restrâns care au urmat. Acolo am avut ocazia să fac cunoștință în privat cu niște tineri care făceau parte din organizația Weathermen și care, mai târziu, au ajuns pe lista primilor 10 urmăriți de către FBI. Cu alte cuvinte, fusesem în contact cu niște grupuri destul de radicale în acea perioadă.

Numai că tinerii de la Jesus People ofereau mai multă siguranță și mai multe răspunsuri decât oricine altcineva din toți cei pe care îi văzusem eu până atunci. Puteau să îmi răspundă din Scriptură. Eu aveam 21 de ani, dar majoritatea dintre ei nu erau trecuți de 17 – 19 ani.

Ei, însă, mi-au arătat verset după verset din Biblie ca să îmi răspundă la întrebări și ca să îmi arate că aveam nevoie să Îl primesc pe Iisus și să fiu născut din nou.

Când am făcut asta, după câteva discuții cu ei, n-am simțit niciun vârtej și nu mi s-au deschis porțile Raiului înaintea ochilor. Eram obișnuit cu astfel de experiențe și cred că Domnul a știut că nu aveam nevoie de alte emoții puternice la stadiul acesta. Ceva, însă, s-a schimbat atunci radical: în ultimele 7 luni citisem Biblia în fiecare zi. O citisem deja o dată în totalitate și acum o citeam deja a doua oară. O înțelesesem oare? Nu! Nu înțelesesem nimic. Eram convins că Dumnezeu voia să sacrific găini și capre, pentru că era destul de mult scris despre asta în Biblie și, astfel, era evident pentru mine că asta era voia lui Dumnezeu penru omenire. Atât de confuz eram!

Cel mai interesant lucru care mi s-a întâmplat când l-am primit pe Iisus a fost că mi s-au dat, parcă, niște ochelari 3D, așa cum primesc oamenii înainte să intre în cinematograf. Dacă nu îi porți, vezi tot filmul în ceață. Dacă îi porți, totul se conturează clar, în 3D.Când m-am născut din nou, pentru că Îl primisem pe Iisus ca Domn și Mântuitor în inima mea, atunci de-abia Biblia a început să îmi inunde inima și mintea, cum nu se mai întâmplase până atunci. M-am îndrăgostit de adevăr și acea dragoste încă mă însoțește.

Oare fusese Dumnezeu de-ajuns? În cazul meu, pot spune că până nu L-am primit pe Iisus, nu am devenit cu adevărat ceea ce trebuia să fiu. Chiar și în acele luni, cu toate că, mă rugam la Dumnezeu în fiecare zi, încă îmi mai era un pic frică de diavol. Încă eram slab datorită păcatelor și, la un moment dat, chiar am început să utilizez din nou ceva droguri ușoare. Când L-am primit pe Domnul, însă, frica de diavol a dispărut. Așa cum spune versetul: “Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, El le-a dat putere…” (Ioan 1:12) Aceste cuvinte erau cât se poate de adevărate pentru mine.

Aveam puterea să mă împotrivesc păcatului. Trecusem printr-o schimbare interioară și știam că nu mai eram același om de dinainte. Ce s-ar fi întâmplat dacă muream când știam doar despre Dumnezeu și când mă rugam numai la El? Sincer, nu știu. Știu, însă, că eram, așa cum scrie în Vechiul Testament, “o turtă care n-a fost întoarsă”. (Osea 7:8). Nu eram nici ce voia Dumnezeu să fiu, nici ce plănuia El să devin. Da, credeam în Dumnezeul lui Avraam în mod sincer și cu vehemență. Până nu am venit la Iisus, însă, nu am fost desăvârșit. De aceea Biblia spune, “În El sunteți și voi desăvârșiți” (Coloseni 2:10) și de aceea, dacă crezi doar în Dumnezeu, înseamnă că sunt multe lucruri care încă nu ți-au fost descoperite. Exact cum s-a întâmmplat și cu mine.