Prophecies of Daniel

Mai e mult? Oare am ajuns deja la ultimele evenimente de dinainte de cea de-a doua venire a lui Hristos? Unii iau în batjocură întregul concept, dar multe milioane cunosc ceea ce a spus Hristos că se va întâmpla înainte de cea de-a doua venire a Lui. Am studiat lucrurile acestea aproape toată viața mea și am fost atent zilnic la „semnele timpurilor” ca să încerc să îmi dau seama unde suntem exact în raport cu profețiile divine referitoare la Sfârșitul Veacurilor.

Totuși, de cele mai multe ori, am preferat să stau deoparte de ”Semnele Timpurilor” (Matei 16:3) atunci când se discută politică și evenimentele de zi cu zi. Mulți învățători s-au agățat cu dinții de un anumit detaliu, ca până la urmă să reiasă că au anunțat prea de timpuriu un eveniment specific din Cuvântul lui Dumnezeu, care până la urmă nu s-a întâmplat așa cum au prezis ei. Așa au ajuns de râsul lumii, în timp ce adevărurile profeției Biblice au părut false în ochii multora datorită interpretărilor lor greșite.

Cu toate acestea, bunul simț ne spune că doar pentru că cineva a început să strige: ”Lupu’! Lupu’!” fără rost, asta nu înseamnă că nu există lupi pe undeva. Dacă cunoști finalul acestei povești cu tâlc, știi că, până la urmă, lupul s-a întors tocmai atunci când oamenii ajunseseră să nu mai creadă că lupul va mai veni vreodată, tocmai datorită strigătelor neserioase pe care le auzeau de atâta vreme. Lupul și-a făcut de cap printre oamenii care se împietriseră în necredința lor și care astfel nu au mai fost atenți atunci când lupul a apărut cu adevărat printre ei.

Mai e mult? Unde suntem? În prezentările video pe care le-am înregistrat pe această temă, bazându-mă mai ales pe profețiile lui Daniel, am încercat să mă rezum la detaliile cele mai explicite ale Scripturii cu privire la evenimentele care vor avea loc în viitor.

Eu, personal, sunt foarte atent la posibila reconstruire a templului evreiesc în Ierusalim, acel ”al treilea templu”, cum mai este numit. Cred că un astfel de templu și jertfa animală care ar urma vor fi unul dintre cele mai semnificative detalii ale ultimelor luni și ani de dinaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Probabil că vrei să mă întrebi: ”Și cât mai avem până acolo?” Ei bine, s-au făcut progrese surprinzător de mari și la capitolul acesta. Poți să cauți pe Google ”Al treilea templu” și vei descoperi cât de mult se lucrează la asta în Israelul zilelor noastre. Unii chiar spun că deja au început să se sacrifice animale acolo. Cu toate acestea, eu nu cred că deja s-a îndeplinit tot ce spune Scriptura la capitolul acesta.

Mai sunt, însă, multe alte elemente. Iisus le-a spus ucenicilor Săi: ”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24:14) În mod sigur acest verset nu a fost împlinit timp de 18-19 secole, la fel de sigur cum în ultimii 30 – 100 de ani el a fost împlinit.

Sunt și alte versete despre zilele din urmă care devin din ce în ce mai relevante. Iisus a spus: ”Va fi foamete, vor fi molime şi cutremure în diverse locuri.” (Matei 24:7). Problema mea față de aceste versete este că e foarte ușor pentru sceptici să spună: ” Da, dar asta s-a întâmplat de când e lumea” și bineînțeles că, din anumite puncte de vedere, este adevărat.

Numai că în zilele noastre și mai ales acum se întâmplă foarte multe lucruri interesante. Rămâne de văzut modul în care criza actuală, provocată de Coronavirus, va evolua. Unii spun că va trece iar noi ne vom întoarce la viața de zi cu zi, dar mulți membri ai comunității oamenilor de știință susțin că am atins nivelul de pandemie și că trebuie să ne comportăm ca atare. Deja acum, când scriu aceste rânduri, au loc schimbări esențiale la nivel economic în multe dintre țările lumii datorită Coronavirusului.

Doar cu câteva săptămâni sau luni în urmă Australia s-a confruntat cu unele dintre cele mai extinse incendii pe care le-a văzut vreodată. În același timp, topirea fără precedent a ghețarilor din regiunile arctice duce la degajarea unei cantități uriașe de dioxid de carbon în atmosferă, contribuind la schimbările climatice care deja constituiau o preocupare majoră a omenirii.

Știți bine că lista poate continua. Se știe bine că aici, în America, poporul este la fel de divizat din punct de vedere politic și social cum era acum 160 de ani, în timpul Războiului Civil. O altă îngrijorare recentă a multor părinți este programa din spatele perseverenței din majoritatea națiunilor occidentale conform căreia copiii din clasele primare sunt în prezent îndoctrinați obligatoriu într-un mod cât se poate de explicit în ceea ce privește homosexualitatea. La ora actuală, părinții nu au niciun drept de a se opune. Despre asta nu se vorbește la știri aproape niciodată, dar abordarea este cât se poate de pervazivă și de durată.

Acest aspect pare să împlinească o altă profeție a lui Iisus care se va adeveri înainte de venirea Lui inevitabilă: ” Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar , în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.” (Luca 17: 28 – 29). De aici reiese că elementele specifice Sodomei și Gomorei au fost și ele prezise ca fiind parte a atmosferei prevalente înainte de revenirea lui Hristos.

Și ca să mă întorc la întrebarea mea de la început: ”Mai e mult?” Evenimentele recente m-au făcut să reevaluez modul în care percep toate aceste detalii. Întotdeauna m-am așteptat să văd o prăbușire ecomonică sau socială la nivel internațional sau vreun război care să precipite situația necesară Zilelor din Urmă. În același timp, există multe elemente noi peste tot care par să se potrivească cu evenimentele pe care ne așteptăm să le vedem deja de mulți ani. Toate acestea ne îndeamnă să ne ațintim privirile și să ne pregătim atât spiritual, cât și fizic, pentru cele ce urmează.

Nu știu ce părere aveți voi, dar în ceea ce mă privește, momentele în care am suferit cel mai mult în viață au fost acelea în care am simțit că sunt respins și că nu-s dorit într-un anumit grup. În același timp, unele dintre cele mai încurajatoare și profunde momente trăite au fost acelea în care cei din jur și-au deschis brațele și viețile ca să mă invite și să mă includă în cercul lor de prieteni.

Mai demult am auzit o poezioară de genul: “El a desenat un cerc în jurul lui/ Dar eu și iubirea n-am stat locului/ Am desenat un cerc mai măricel/Ca să-ncăpem amândoi în el.“ Poate că o să spui că sunt imatur sau că mi s-a întâmplat în copilărie ceva care m-a făcut să gândesc așa, însă momentul în care te simți respins, nedorit, pe dinafară și izolat față de cei din jur poate fi extrem de descurajant.

Slavă Domnului că am aflat despre El și despre Dumnezeu cu mulți ani în urmă și, bineînțeles, din partea Lor nu ne așteptăm la așa ceva! Iisus a spus: “Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Pe de altă parte, în cazul altora, așa cum spune Biblia: “Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru.” (Isaia 59:2) Asta, însă, e o altă poveste, pentru că “dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţește de orice păcat.”  1Ioan 1:7) Cu toate acestea, singurătatea, sentimentul că ești lăsat pe dinafară și situațiile în care într-adevăr ești lăsat pe dinafară rămân, uneori, o realitate cât se poate de pregnantă pentru mulți, chiar și pentru credincioși.

Pentru mine, una dintre cele mai clare manifestări ale lui Dumnezeu sunt căldura, acceptarea cu brațele deschise și dragostea sinceră pe care El le pune în inimile alor Săi. Din păcate, acestea nu sunt întotdeauna ușor de găsit, dar uneori sunt. Se simte atunci când oamenii nu te “iubesc” doar în mod oficial, pentru că așa se cere printre creștini, ci, de fapt, aceștia chiar te plac și vor să fie în preajma ta și să te invite în viețile lor. Toată spiritualitatea din lume nu poate ține locul căldurii și acceptării creștinești! Foarte adesea acea manifestare a iubirii este ceea ce le trebuie oamenilor și ceea ce te ajută să le câștigi încrederea.

Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt foarte interesat de profețiile biblice, cred cu tărie că trebuie să-I slujim lui Dumnezeu pe lumea asta.  În schimb, ceea ce am prețuit cel mai mult întotdeauna au fost frații care au desenat un cerc mai măricel, ca să-ncăpem amândoi în el. Tindem să credem că chiar așa stau lucrurile mereu, dar bineînțeles că nu e așa, din diferite motive.

Oamenii sunt ocupați. Oamenii au propriile poveri de purtat. Urăsc să spun asta, dar uneori se poate întâmpla ca doi oameni pur și simplu să nu se placă. Poate că există acolo motive personale, poate că ne deranjează vreo ciudățenie a cuiva, poate că am auzit o bârfă despre persoana respectivă care ne-a făcut să îi privim cu alți ochi. Trist!

Cu toții avem nevoie de iubire. Unii oameni fac parte dintr-o familie mare și au multe rude și mulți prieteni în preajmă. Alții, dintr-un motiv sau altul, sunt mai mult sau mai puțin singuri. Oricum ar fi, toți avem nevoie de iubire și toți avem nevoie să iubim. Se simte. Faptul că ești creștin și că faci parte din turma lui Dumnezeu ar trebui să facă să fie mai ușor să te simți iubit și apreciat, inclus și susținut, așa cum avem aproape toți nevoie să ne simțim.

Despre asta nu scriu des, dar este un subiect care rămâne la temelia învățăturilor lui Hristos. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unul pe altul.” (Ioan 15:12) “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste între voi.” (Ioan 13:35). Iisus, însă, a vorbit despre Ultimele Zile dinaintea venirii Lui, spunând: “Și din cauza înmulțirii fărădelegilor, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei 24:12) Poate că aici se face referință la zilele noastre. Drumurile și cunoștința au crescut evident, așa cum i-a spus îngerul lui Daniel că se va întâmpla în zilele din urmă. (Daniel 12:4) Vedem, însă, că răceala, singurătatea, excluziunea și împietrirea inimii specifice Timpului de Sfârșit tronează în multe situații.

Așa că pentru aceia dintre voi care încercați să demascați Noua Ordine Mondială și toate lucrările celui rău și ale întunericului în aceste zile de sfârșit, ar fi bine să vă amintiți și că lipsa de dragoste, de prietenie și de rod sunt tot manifestări ale Timpului de Sfârșit. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință să demascăm și să contracarăm acestea, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decât demascăm sistemele false și sforile trase la nivel de guvern, care ne ocupă atâta timp!

Poate că e de folos să vorbim și despre asta. Poate că e de ajutor să ne amintim că, cu toată hotărârea noastră de a-L sluji pe Iisus și de a-i câștiga pe alții pentru El, că o parte din cea mai importantă mărturie a noastră, dar și din cea mai importantă poruncă pe care am primit-o, o parte din cea mai acută nevoie umană este nevoia de a iubi și de a fi iubit, anume să simți că s-a desenat un cerc care te include și pe tine; sau nevoia de a desena cercuri care să îi includă pe cei care se uită către tine, pe cei care nu au pe nimeni în viețile lor și care ar putea muri chiar azi de singurătate. Haideți să fim cu toții atenți să nu rămânem închiși față de cei din jur, care ar putea să piară chiar azi din lipsă de dragoste și de prietenie. “Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul prin bine.” (Romani 12:21)

Ce vis am avut! Se făcea că fugeam în sus pe scări într-un bloc mare de locuit în spatele unui prieten de-al meu, care fugea și el, încercând să scape cu viață. Undeva pe scări fugea un alt om care, probabil, voia să-l omoare pe cel despre care vă spuneam. Amândoi bărbații erau atleți profesioniști, pe cale de a deveni foarte bogați și cunoscuți.

În visul meu se făcea că bărbatul mai tânăr, care avea vreo 19 ani, se băgase peste prietena celui care acum îl fugărea pe scări. Turbat de mânie, omul, care avea la vreo 28 de ani, l-a fugărit pe cel mai tânăr până la ultimul etaj și l-a găsit pe acolo ascunzându-se.

În visul meu avea loc o confruntare cât se poate de tensionată între acești doi bărbați și se părea că în orice moment ar fi putut să escaleze într-o luptă care ar fi fost, probabil, pe viață și pe moarte. Ochii celui mai în vârstă păreau să-i iasă din orbite, făcându-l să pară aproape nebun; eu încercam să-i spun că n-ar trebui să-și lase viața și cariera să se ducă de râpă omorând un om pentru ceea ce făcuse.

Atunci, însă, pe neașteptate, una dintre prietenele lui, care, și ea, fugise pe scări în sus, căzu în genunchi în fața omului turbat, rugându-l din toată inima să se potolească și să nu se dezlănțuiască într-un conflict care ar fi însemnat sfârșitul amândurora.

Pentru mine scena era foarte încărcată emoțional și, așa cum se întâmplă uneori în vise, mi se părea cât se poate de reală. Femeia era între cei doi bărbați, implorându-l din inimă pe agresor să nu se răzbune și să nu îl atace pe tânărul pe care îl fugărise pe scări.

Apoi, ciudat, atletul mai în vârstă s-a dat un pic înapoi și s-a mai potolit. Eu eram foarte surprins să văd că rugămințile femeii fuseseră ascultate de către bărbatul furios, care cu câteva clipe mai înainte fusese chitit să se bată. Dintr-odată se retrăsese la câțiva pași mai încolo, încă tulburat.

Atunci m-am duse eu la el, și eu, la rândul meu, emoționat, pentru că îi cunoșteam pe cei doi și nu voiam să-i văd că își bat joc de viața lor, i-am spus omului supărat: “Acesta este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, “ după care l-am îmbrățișat.

Și chiar era! Era cât se poate de frumos, pentru că eram atât de fericit de faptul că bărbatul ascultase de femeia în genunchi care îl implorase să nu îl ucidă pe atletul cel tânăr. Luase decizia corectă: ascultase de raționamentul ei înțelept. Fusese pe punctul de a-și nenoroci viața datorită dorinței de răzbunare față de bărbatul care se băgase peste prietena lui.

Visul a fost marcant pentru mine iar finalul a fost extraordinar. Chiar dacă omul era în continuare foarte supărat, luase decizia corectă. Chiar dacă nu fusese vorba despre iertare, cu toate că tânărului îi părea vizibil rău, omul ascultase de glasul rațiunii care l-a constrâns până la urmă în loc să asculte de propriile patimi. Reușise să se stăpânească în momentul în care erau amândoi pe punctul de a deveni renumiți în atletism.

Biblia spune: Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi el nu va avea milă în ziua răzbunării; nu va accepta nici o despăgubire şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el. (Proverbe 6:34, 35) Câte vieți nu sunt distruse într-un moment de furie sau de pasiune! Tineri promițători, frumoși, chiar binecuvântați sunt ruinați pe vecie datorită a ceea ce pare o greșeală de neiertat.

Cât de dificil și de rar este să asculți de vocea rațiunii în astfel de momente, sau chiar să fie prezentă vocea rațiunii care să îți vorbească într-un astfel de moment! Această tânără, însă, era în genunchi, punând tot atâta patimă în gesturile ei cât punea și individul, implorându-l să nu-și nenorocească viața cu un omor din cauza nebuniei prietenului lui.

Era frumos, ceva rar, era cineva care lua decizia corectă tocmai atunci când se părea că nu va fi așa. Solomon a spus că:”chibzuinţa unui om îi dă răbdare; este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.” (Proverbe 19:11). Atât de mult m-am bucurat că acel moment de nebunie din partea unui tânăr atlet nu a dus la un moment mai serios de nebunie și mai serioasă, care ar fi distrus viețile amândurora fie prin moarte, fie prin închisoare.

Ei bine, n-a fost decât un vis și m-am trezit mult mai devreme decât mă trezesc de obicei, știind că trebuie să scriu tot. Unele vise sunt foarte puternice, încărcate de semnificație și sunt însoțite de un mesaj. În momentul de față eu nu trec printr-o situație similară cu cea a celor doi tineri, dar sunt sigur că mulți trec prin astfel de situații. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, ceea ce i-am și spus tânărului care a reușit să-și stăpânească mânia. Nu s-a lăsat stăpânit de mânie, indiferent cât de normal i se părea lui atunci să fie furios. Într-un fel, e ca și cum și-a salvat propria viață neluând-o pe-a altuia. “Un răspuns sincer este ca un sărut pe buze.” (Proverbe 24:26) iar eu am simțit că a trebuit să-i spun prietenului meu cât de frumos era că nu și-a aruncat viața la gunoi într-un moment de furie, după care l-am îmbrățișat.

Poate că undeva, cineva trece printr-o asemenea situație, pentru că se întâmplă astfel de lucruri tot timpul, peste tot în lume. Poate că tu ești asemenea femeii care stătea în genunchi, implorându-și prietenul să nu cedeze la mânie. Poate că ești asemeni tânărului care alerga în sus pe scări, conștient fiind că făcuse o mare greșeală încurcându-se cu prietena altcuiva. Sau poate că ești ca și al doilea atlet, plin de ceea ce ți se pare a fi mânie îndreptățită, gata să iei viața cuiva. Înțelepciunea, însă, a avut ultimul cuvânt. Un păcat n-a dus la următorul. A fost frumos, surprinzător și neașteptat.

Te rog, nu te răzbuna, indiferent ce ți s-a întâmplat și cum ai fost nedreptățit. Ascultă de vocea rațiunii: ascultă de cel care te sfătuiește de bine, adesea cu cuvintele lui Dumnezeu, implorându-te să te îndepărtezi de nebunie! Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“  (Romans 12:19)