Prophecies of Daniel

Unii dintre prietenii mei consideră că este ridicol și de prost gust să aduci în discuție ceva legat de ”timpul de sfârșit.” Li se pare o dovadă de nebunie religioasă. Pe de altă parte, alți prieteni de-ai mei sunt studenți înflăcărați ai profețiilor biblice și urmăresc cu atenție schimbările din lume. Unii dintre ei sunt pregătiți să facă față unei fărâmițări sociale, poate chiar la scară mondială. Aceștia din urmă consideră că eu nu sunt suficient de alarmat cu privire la semnele despre care ei consideră că sunt dovada începutului sfârșitului. Voi încerca în continuare să abordez tema începutului ”sfârșitului” fără a-i mulțumi probabil pe niciunul dintre prietenii mei aflați în cele două tabere.

De curând, în cadrul unui studiu biblic, am fost întrebat ce consider eu că se va întâmpla în viitorul apropiat la scară politică și cum se va potrivi aceste eveniment cu imaginea de ansamblu a Sfârșitului pe care o găsim  redată în Scriptură. Acesta este un subiect uriaș. Sunt nenumărați analiști care își scriu opiniile personale cu privire la faptul că viața noastră de zi cu zi este deja o împlinire a profețiilor găsite în cartea Apocalipsei. Aceștia spun că Anticristul din Scriptură este președintele Obama; sau că Papa este întruchiparea lui Lucifer; alții spun că președintele Turciei este. (Acestea nu sunt afirmațiile sau sentimentele mele, dar este ușor să observi de unde provin ele.)

Ce aș putea adăuga eu? Cu toate că cred în întoarcerea lui Iisus și cred că din multe puncte de vedere suntem deja în ”zilele din urmă,” nu consider că putem să-l identificăm pe Anticristul din profețiile lui Daniel și din Apocalipsa în titlurile din ziarele din ziua de azi. Poate, însă, că personajele istorice din trecut, care au fost în mod clar precursori ai Anticristului din zilele din urmă, ar putea să ne ajute să ne facem o idee despre felul în care acesta se va ridica la putere.

În încercarea mea de a le răspunde prietenilor mei de la studiul biblic la întrebarea ”Cum va începe Sfârșitul”, le-am vorbit despre doi precursori, prototipuri ale Anticristului, care au fost la putere în zilele lor. Probabil că Adolf Hitler a fost cel mai mare ”anticrist” al zilelor noastre. Un altul a fost Napoleon Bonaparte. Iosif V Stalin ar putea să fie inclus în listă. Sper că prietenii mei nemți, francezi și ruși nu se vor simți jigniți de afirmația mea.

Ce condiții au existat în perioadele în care acești trei oameni s-au ridicat la putere ca să domine într-o manieră absolutistă nu numai propriul lor popor, ci și chiar lumea zilelor lor? O anume condiție comună în toate aceste cazuri a fost instabilitatea socială extremă. Țările lor trecuseră deja prin perioade de haos prelungit, fără guvernatori și fără cârmă. Exista o deșertăciune, un vid de siguranță și direcție. Oamenii practic mureau de foame, disperați să găsească o cale de a ieși din mocirla în care se scufundase poporul lor. Când lucrurile progresează încet-încet și când totul este bine pentru mulți, dacă nu pentru majoritatea, rar vezi precursori ai Anticristului venind la putere!

Așa că le-am spus și eu prietenilor mei de la studiul biblic că eu personal simt că nu vom vedea evenimentele finale ale timpului de Sfârșit atâta vreme cât stabilitatea generală a țării și a lumii rămâne așa cum o știm noi. Unii spun că lucrurile deja stau foarte prost. De fapt, mulți oameni spun asta! Cu toate acestea, istoria ne arată că situația mondială actuală nu este nici pe departe atât de dificilă cum a fost ea în anumite perioade, chiar și cu 100 de ani în urmă. (Acest articol a fost scris în 2015. In ultima vreme, datorită pandemiei și neliniștii sociale, se pare că colapsul și instabilitatea sunt în prezent un aspect mult mai des întâlnit în societate în general.)

Marea Recesiune din anii 1930 s-a desfășurat la scară mondială și a prezentat un risc foarte serios; situația prin care trecem noi acum nu se poate compara cu ea. Foametea din Ucraina, așa numita ”Holodomor” din anii 1930 a fost atât de serioasă prin moartea a undeva între un milion si trei milioane de oameni, încât ucrainienii din acele zile i-au primit pe naziști cu brațele deschise, crezând că vor scăpa astfel de comunism. Primul și al Doilea Război Mondial și alte evenimente asemănătoare fac ca zilele noastre să pară o plimbare prin natură.

Iată ce ar putea să ducă la colapsul societății la nivel internațional: colapsul economic la scară planetară; legea marțială prelungită, la scară largă; dezastrul financiar la scară largă. Eu cred cu convingere că dacă ar fi să se instaureze o ” Nouă ordine mondială”, asta nu s-ar întâmpla în cadrul unui proces de evoluție, prin osmoză sau prin consensul majorității liderilor politici pe care îi vedem pe scena lumii în zilele noastre.

Mă aștept ca o perioadă de instabilitate socială, cel mai probabil la scară planetară, să îi facă pe oameni să accepte de bună voie o anume formă de dictatură, în încercarea lor de a stopa anarhia și haosul din lume. Asta s-a întâmplat de multe ori în trecut!

Atât de mulți se plâng azi de guvern, dar vor veni zile când oamenii vor cere o formă de guvernământ mult mai autoritară pentru a proteja masele de clanuri și derbedei care tind să afecteze oricare vestigiu al civilizației de care ne bucurăm noi în zilele noastre. Într-o astfel de atmosferă s-au ridicat la putere și Napoleon, și Hitler. Părerea mea e că va fi nevoie de ceva similar pentru a pregăti scena și pentru a oferi atmosfera în care Anticristul din zilele din urmă să poată părea mântuitorul lumii, readucând civilizația din haosul în care se prăbușise.

Un lucru de neînțeles pentru societatea modernă este ideea de sacrificu animal. ”Cum puteau oamenii să facă așa ceva?” spun mulți occidentali. Pare ceva barbar, sadic! Dacă ești de confesiune mozaică sau islamică, perspectiva ta s-ar putea să fie puțin diferită. În Islam, sărbătoarea anuală numită Eid implică multe sacrificii animale în anumite regiuni ale lumii. În același timp, în Israelul zilelor noastre se discută des despre pregătirea pentru reînceperea jertfei animale, un element esențial în procesul de închinare iudaic, practicat timp de mii de ani.

Cuvântul și conceptul de ”țap ispășitor” s-a păstrat în majoritatea limbilor și își are originea în acele vremuri și regiuni în care se practica jertja animală. În Israelul antic, marele preot era cel care aducea țapul ispășitor, își punea mâinile peste capul țapului, mărturisea păcatele poporului pentru ca acestea să vină peste țap și să nu mai fie peste popor, după care țapul era dus în pustie, purtând păcatele poporului, unde avea să fie ucis iar păcatele poporului aveau să dispară.

Ce obicei bizar trebuie să fie acesta pentru ”mintea modernă”! Pe de alte parte, la fel este privit și însuși păcatul. Pare să nu se prea încadreze în viziunea științifică, la fel ca și ideea de viață care poate transcede moartea. Oare erau acești oameni ai antichității nebuni și, prin urmare, noi, cei din lumea modernă, avem dreptul să privim în urmă cu un oarecare amusament?

Pe de altă parte, dacă e să ne gândim la ”cel mai important om care a trăit vreodată”, Acesta a fost imaginea desăvârșită a Țapului Ispășitor, care și-a primit această misiune din partea lui Dumnezeu Tatăl încă de la întemeierea lumii. Vedem cum în primul act al misiunii lui Iisus din Nazaret pe pământ, verișorul lui, Ioan Botezătorul, exclamă în fața tuturor atunci când Îl vede: ”Iată mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii.” (Ioan 1:29) În vremurile acelea, această declarație era mult mai ușor de înțeles decât este în zilele noastre, pentru că cultura iudaică de atunci era plină de sacrificii animale de cel puțin 2000 de ani până la acea dată. Ioan spunea că Iisus era ”Mielul”, trimis de Tatăl, care urma să fie jertfit pentru păcatele lumii.

Iisus Însuși a spus același lucru despre sine. Citez:” Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci …să-și dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“. (Matei 20:28, Marcu 10:45) Această tematică în cadrul căreia Iisus este jertfa pentru păcatele omenirii se regăsește în mai multe locuri în Noul Testament.

Oare a fost asta doar o ciudățenie excentrică a acestui învățător iudeu din antichitate și a ucenicilor Săi? Nu, pentru că este cât se poate de bine sincronizat cu unele dintre cele mai profunde profeții care se regăsesc în Vechiul Testament. Isaia capitolul 53 este considerat ca fiind probabil cel mai profund și semnificativ capitol din Biblie care ni-L relevă pe Iisus ca pe Mesia care avea să vină, împreună cu rolul pe care avea să-l joace în planul lui Dumnezeu. Acolo putem citi despre Mesia, cum că atunci ”când a fost asuprit şi chinuit, El nu Şi-a deschis gura, ca un miel care este dus la tăiere şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde, tot așa nici El nu Și-a deschis gura.” (Isaia 53:7) Majoritatea dintre noi știm că exact așa a fost Iisus în fața guvernatorului roman Pilat: ”Nu a deschis gura”. (Matei 27:14)

Iisus a împlinit rolul de ”țap ispășitor”, sacrificiul maxim al lui Dumnezeu Însuși, trimis în lume ca să îi ia păcatele. Cartea profetului Isaia, capitolul 53, scrisă cu 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus, prezice în continuare pe Mesia din viitor: ” Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor…  El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu…Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi…  a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53: 6,8,10 & 12)

Acest „țap ispășitor”, ”Mielul lui Dumnezeu care ia asupra lui păcatele lumii”, Iisus, nu a fost doar un mare învățător și un om extraordinar, așa cum învățasem eu în copilărie. Nu a fost doar un profet, așa cum li se spune milioanelor de oameni din lumea islamică. Practic, El a venit să ia păcatele noastre și să moară în locul nostru, pentru ca noi să avem viață veșnică prin El. Acesta a fost scopul Lui, chemarea Lui și destinul Lui.

Oare înțeleg perfect toate acestea? Nu! De multe ori stau și îi admir pe mulți predicatori și profesori care reușesc să prezinte adevărul din spatele acestei realități cu atâta măiestrie. De fapt, am ezitat să scriu acest articol, pentru că subiectul este cât se poate de profund și de misterios.

Mă bucur, însă, că nu trebuie să înțeleg totul perfect, iar asta pentru că cred. Am aflat asta pe pielea mea, atunci când am strigat către Iisus și I-am cerut să ia puterea păcatului din viața mea și să-mi dea o inimă nouă și un duh nou. Asta se întâmpla curând după ce împlinisem 20 de ani, dar transformarea pe care a adus-o în cele mai adânci cotloane din viața mea a fost colosală, iar această schimbare s-a păstrat și a progresat în continuare de atunci și până acum.

Sper că vă veți gândi bine la ce am scris eu aici. Chiar dacă nu înțelegeți cu mintea, să știți că nici nu trebuie. Atât de mulți oameni se împotmolesc în ideea că trebuie să înțeleagă totul mai întâi! Adevărul este că există lucruri care pot să-ți readucă inima la viață și să vorbească sufletului tău chiar și atunci când mintea poate că nu înțelege pe deplin. Iisus a fost și este „țapul ispășitor”, trimis să ia asupra Lui păcatele tale, pentru ca tu să treci din moartea păcatului către viața veșnică prin înnoirea din El.

Câte nu se pot schimba într-o zi! Câteva zile, o săptămână sau două și lumea e net diferită față de cum era înainte. Raționalizări, interdicții la nivel național, școli închise, trafic aerian limitat și majoritatea națiunilor schimbate în doar câteva săptămâni! Pentru oamenii cu credință, mai ales pentru aceia care anticipează viitorul așa cum e el descris în profețiile biblice, ceea ce se întâmplă este mult mai ușor de suportat iar pregătirile sunt, probabil, mai ușoare decât pentru restul lumii.

De curând am scris un articol intitulat ”Mai e mult?” care vorbea despre ceea ce scrie în Scriptură că se va întâmpla în perioada dinaintea reîntoarcerii lui Iisus. Acolo am menționat unele dintre ”semnele timpurilor” (Matei 16:3) despre care Însuși Iisus a spus că vor fi evidente înainte ca El să se întoarcă.

Însă chiar și în răstimpul de când am scris acel articol și până acum lucrurile au continuat să se schimbe. Astăzi, în zona mea unele magazine au început să limiteze numărul de persoane care pot intra în magazin concomitent. Multe dintre alimentele de bază au fost raționalizate și casierița nu îți mai dă voie să cumperi ce trece peste o anumită sumă de bani decisă de ei. Pentru mine, personal, aceasta este o situație fără precedent. Cred că doar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a mai fost în Statele Unite o situație cât de cât similară cu cea de acum.

Asta îmi amintește despre ce mi-a spus un prieten că credea el despre Biblie înainte să îl întâlnească pe Iisus: ”O carte în care să plângă babele!” Așa vedea el Scriptura. Noi, însă, știm că este cu mult mai mult decât atât; cu atât mai mult cu cât conține referințe la multe condiții specifice care sunt profețite ca fiind parte integrantă a scenei de sfârșit a omenirii. Asta include și condiții economice specifice.

De exemplu, din ce în ce mai mulți oameni din lume s-au familiarizat în ultimii ani cu prezicerea din cartea Apocalipsei care ne indică în mod clar cum se vor desfășura cumpărăturile în ultimii ani ai acestei generații. Atunci când ne prezintă ultimul guvern mondial diabolic, ni se spune că ”a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci (…) – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13: 16 – 17)

Criptic, dar totuși clar. Mai e mult până atunci? Mai e o bucată! Totuși, tehnologia necesară există deja. Nu trebuie să vă spun cât de aproape suntem de așa ceva; nici cât de simplu ar fi să se implementeze o societate în care să nu mai existe bani gheață, în care totul să funcționeze online, putând astfel să fie controlat într-o manieră de neconceput cu doar câteva zeci de ani în urmă. Trebuie să existe o anume atmosferă, probabil o criză la nivel internațional așa cum e cea de acum, pentru ca marea majoritate să accepte o asemenea schimbare.

Pentru oamenii cu credință, acesta va fi un moment decisiv de criză majoră, pentru că Biblia ne avertizează că acest ”semn al Fiarei” care va veni va fi absolut satanic și că poporul lui Dumnezeu nu trebuie să îl primească sub nicio formă, chiar dacă ne vom simți cu toții forțați, pentru că fără el nu vom putea cumpăra sau vinde.

Deci ce o să facem? Cum vom obține hrana necesară supraviețuirii? În mod fascinant, aceeași carte din Biblie ne răspunde și la această întrebare într-o manieră excepțională. Voi include aici versetul Apocalipsa 12:6, care explică planul lui Dumnezeu de suplinire pentru poporul Său în ultimele zile. Apoi voi analiza sensul. ”Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.”

Acel cuvânt ”femeia” se referă la copiii lui Dumnezeu născuți din nou din ultimele zile, adică trupul lui Hristos care include oameni din toate neamurile pământului. Cele ”1260 de zile” menționate acolo înseamnă trei ani și jumătate, acea perioadă cunoscută sub numele de Marele Necaz (Matei 24:21) la care se face referință de nenumărate ori, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, ca fiind zilele din urmă de dinanintea întoarcerii lui Iisus.

Când un anume aspect este foarte important, uneori Dumnezeu mai ”presară un pic de sclipici pe deasupra”, ca să iasă mai mult în evidență. Acel verset care vorbește despre cele 1260 de zile se află în Apocalipsa 12:6. Textul original în limba greacă nu era despărțit în versete, așa cum este acum. Prin urmare, faptul că detaliile intervalului de timp menționat și referința versetului se potrivesc este una dintre ”micile coincidențe” ale lui Dumnezeu.

Și încă ceva: pentru că este atât de important să știm că Dumnezeu se va îngriji de bunăstarea poporului Său în zilele din urmă, Domnul a avut grijă să ne spună asta de două ori în același capitol. Iată cum se repetă același mesaj în Apocalipa 12:14: ”Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.”

Încerc să limitez aceste articole, ca să nu fie prea lungi, dar există mult mai multe detalii care ar putea fi spuse. Deci dacă vreți să aflați mai mult despre ”femeia din pustie” și despre cum se vor desfășura lucrurile în viitorul nu foarte îndepărtat, vă încurajez să citiți un articol în limba engleză pe care l-am scris acum 5 ani, intitulat ”Fuga în pustie…în Bulgaria.” Fusesem să vizitez prieteni dragi dintr-o regiune mai puțin umblată din Bulgaria și m-a izbit cât de mult se potrivea zona cu imaginea pe care mi-o formasem despre un loc de adăpost pentru credincioși în Timpul de Sfârșit. Ceea ce am văzut în Bulgaria am văzut, mai târziu, și în România. În acel articol detaliez descrierea ”femeii din pustie” și grija pe care Dumnezeu o va arăta poporului Lui în Zilele din Urmă.

Poate că vă întrebați și ce este cu cei 3 ani și jumătate de Mare Necaz și de unde i-am mai scos și pe aceia. Am înregistrat mai demult o prezentare, pe baza spuselor lui Iisus din Nazaret din Matei capitolul 24 și pe baza capitolului 9 din cartea lui Daniel. Acea prezentare, în limba engleză, se numește ”Ultimii 7 ani” și poate fi urmărită aici.

Am auzit mai demult că există un blestem chinezesc care spune ”să apuci să trăiești vremuri interesante”. Ei bine, iată-ne! Sper că vă rugați, că stați aproape de Domnul , că vă iubiți aproapele și că rămâneți în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta rămâne speranța noastră în asemenea vremuri.