Profețiile lui Daniel

Nu știu ce părere aveți voi, dar în ceea ce mă privește, momentele în care am suferit cel mai mult în viață au fost acelea în care am simțit că sunt respins și că nu-s dorit într-un anumit grup. În același timp, unele dintre cele mai încurajatoare și profunde momente trăite au fost acelea în care cei din jur și-au deschis brațele și viețile ca să mă invite și să mă includă în cercul lor de prieteni.

Mai demult am auzit o poezioară de genul: “El a desenat un cerc în jurul lui/ Dar eu și iubirea n-am stat locului/ Am desenat un cerc mai măricel/Ca să-ncăpem amândoi în el.“ Poate că o să spui că sunt imatur sau că mi s-a întâmplat în copilărie ceva care m-a făcut să gândesc așa, însă momentul în care te simți respins, nedorit, pe dinafară și izolat față de cei din jur poate fi extrem de descurajant.

Slavă Domnului că am aflat despre El și despre Dumnezeu cu mulți ani în urmă și, bineînțeles, din partea Lor nu ne așteptăm la așa ceva! Iisus a spus: “Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Pe de altă parte, în cazul altora, așa cum spune Biblia: “Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru.” (Isaia 59:2) Asta, însă, e o altă poveste, pentru că “dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţește de orice păcat.”  1Ioan 1:7) Cu toate acestea, singurătatea, sentimentul că ești lăsat pe dinafară și situațiile în care într-adevăr ești lăsat pe dinafară rămân, uneori, o realitate cât se poate de pregnantă pentru mulți, chiar și pentru credincioși.

Pentru mine, una dintre cele mai clare manifestări ale lui Dumnezeu sunt căldura, acceptarea cu brațele deschise și dragostea sinceră pe care El le pune în inimile alor Săi. Din păcate, acestea nu sunt întotdeauna ușor de găsit, dar uneori sunt. Se simte atunci când oamenii nu te “iubesc” doar în mod oficial, pentru că așa se cere printre creștini, ci, de fapt, aceștia chiar te plac și vor să fie în preajma ta și să te invite în viețile lor. Toată spiritualitatea din lume nu poate ține locul căldurii și acceptării creștinești! Foarte adesea acea manifestare a iubirii este ceea ce le trebuie oamenilor și ceea ce te ajută să le câștigi încrederea.

Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt foarte interesat de profețiile biblice, cred cu tărie că trebuie să-I slujim lui Dumnezeu pe lumea asta.  În schimb, ceea ce am prețuit cel mai mult întotdeauna au fost frații care au desenat un cerc mai măricel, ca să-ncăpem amândoi în el. Tindem să credem că chiar așa stau lucrurile mereu, dar bineînțeles că nu e așa, din diferite motive.

Oamenii sunt ocupați. Oamenii au propriile poveri de purtat. Urăsc să spun asta, dar uneori se poate întâmpla ca doi oameni pur și simplu să nu se placă. Poate că există acolo motive personale, poate că ne deranjează vreo ciudățenie a cuiva, poate că am auzit o bârfă despre persoana respectivă care ne-a făcut să îi privim cu alți ochi. Trist!

Cu toții avem nevoie de iubire. Unii oameni fac parte dintr-o familie mare și au multe rude și mulți prieteni în preajmă. Alții, dintr-un motiv sau altul, sunt mai mult sau mai puțin singuri. Oricum ar fi, toți avem nevoie de iubire și toți avem nevoie să iubim. Se simte. Faptul că ești creștin și că faci parte din turma lui Dumnezeu ar trebui să facă să fie mai ușor să te simți iubit și apreciat, inclus și susținut, așa cum avem aproape toți nevoie să ne simțim.

Despre asta nu scriu des, dar este un subiect care rămâne la temelia învățăturilor lui Hristos. “Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unul pe altul.” (Ioan 15:12) “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste între voi.” (Ioan 13:35). Iisus, însă, a vorbit despre Ultimele Zile dinaintea venirii Lui, spunând: “Și din cauza înmulțirii fărădelegilor, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei 24:12) Poate că aici se face referință la zilele noastre. Drumurile și cunoștința au crescut evident, așa cum i-a spus îngerul lui Daniel că se va întâmpla în zilele din urmă. (Daniel 12:4) Vedem, însă, că răceala, singurătatea, excluziunea și împietrirea inimii specifice Timpului de Sfârșit tronează în multe situații.

Așa că pentru aceia dintre voi care încercați să demascați Noua Ordine Mondială și toate lucrările celui rău și ale întunericului în aceste zile de sfârșit, ar fi bine să vă amintiți și că lipsa de dragoste, de prietenie și de rod sunt tot manifestări ale Timpului de Sfârșit. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință să demascăm și să contracarăm acestea, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decât demascăm sistemele false și sforile trase la nivel de guvern, care ne ocupă atâta timp!

Poate că e de folos să vorbim și despre asta. Poate că e de ajutor să ne amintim că, cu toată hotărârea noastră de a-L sluji pe Iisus și de a-i câștiga pe alții pentru El, că o parte din cea mai importantă mărturie a noastră, dar și din cea mai importantă poruncă pe care am primit-o, o parte din cea mai acută nevoie umană este nevoia de a iubi și de a fi iubit, anume să simți că s-a desenat un cerc care te include și pe tine; sau nevoia de a desena cercuri care să îi includă pe cei care se uită către tine, pe cei care nu au pe nimeni în viețile lor și care ar putea muri chiar azi de singurătate. Haideți să fim cu toții atenți să nu rămânem închiși față de cei din jur, care ar putea să piară chiar azi din lipsă de dragoste și de prietenie. “Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul prin bine.” (Romani 12:21)

Ce vis am avut! Se făcea că fugeam în sus pe scări într-un bloc mare de locuit în spatele unui prieten de-al meu, care fugea și el, încercând să scape cu viață. Undeva pe scări fugea un alt om care, probabil, voia să-l omoare pe cel despre care vă spuneam. Amândoi bărbații erau atleți profesioniști, pe cale de a deveni foarte bogați și cunoscuți.

În visul meu se făcea că bărbatul mai tânăr, care avea vreo 19 ani, se băgase peste prietena celui care acum îl fugărea pe scări. Turbat de mânie, omul, care avea la vreo 28 de ani, l-a fugărit pe cel mai tânăr până la ultimul etaj și l-a găsit pe acolo ascunzându-se.

În visul meu avea loc o confruntare cât se poate de tensionată între acești doi bărbați și se părea că în orice moment ar fi putut să escaleze într-o luptă care ar fi fost, probabil, pe viață și pe moarte. Ochii celui mai în vârstă păreau să-i iasă din orbite, făcându-l să pară aproape nebun; eu încercam să-i spun că n-ar trebui să-și lase viața și cariera să se ducă de râpă omorând un om pentru ceea ce făcuse.

Atunci, însă, pe neașteptate, una dintre prietenele lui, care, și ea, fugise pe scări în sus, căzu în genunchi în fața omului turbat, rugându-l din toată inima să se potolească și să nu se dezlănțuiască într-un conflict care ar fi însemnat sfârșitul amândurora.

Pentru mine scena era foarte încărcată emoțional și, așa cum se întâmplă uneori în vise, mi se părea cât se poate de reală. Femeia era între cei doi bărbați, implorându-l din inimă pe agresor să nu se răzbune și să nu îl atace pe tânărul pe care îl fugărise pe scări.

Apoi, ciudat, atletul mai în vârstă s-a dat un pic înapoi și s-a mai potolit. Eu eram foarte surprins să văd că rugămințile femeii fuseseră ascultate de către bărbatul furios, care cu câteva clipe mai înainte fusese chitit să se bată. Dintr-odată se retrăsese la câțiva pași mai încolo, încă tulburat.

Atunci m-am duse eu la el, și eu, la rândul meu, emoționat, pentru că îi cunoșteam pe cei doi și nu voiam să-i văd că își bat joc de viața lor, i-am spus omului supărat: “Acesta este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, “ după care l-am îmbrățișat.

Și chiar era! Era cât se poate de frumos, pentru că eram atât de fericit de faptul că bărbatul ascultase de femeia în genunchi care îl implorase să nu îl ucidă pe atletul cel tânăr. Luase decizia corectă: ascultase de raționamentul ei înțelept. Fusese pe punctul de a-și nenoroci viața datorită dorinței de răzbunare față de bărbatul care se băgase peste prietena lui.

Visul a fost marcant pentru mine iar finalul a fost extraordinar. Chiar dacă omul era în continuare foarte supărat, luase decizia corectă. Chiar dacă nu fusese vorba despre iertare, cu toate că tânărului îi părea vizibil rău, omul ascultase de glasul rațiunii care l-a constrâns până la urmă în loc să asculte de propriile patimi. Reușise să se stăpânească în momentul în care erau amândoi pe punctul de a deveni renumiți în atletism.

Biblia spune: Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi el nu va avea milă în ziua răzbunării; nu va accepta nici o despăgubire şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el. (Proverbe 6:34, 35) Câte vieți nu sunt distruse într-un moment de furie sau de pasiune! Tineri promițători, frumoși, chiar binecuvântați sunt ruinați pe vecie datorită a ceea ce pare o greșeală de neiertat.

Cât de dificil și de rar este să asculți de vocea rațiunii în astfel de momente, sau chiar să fie prezentă vocea rațiunii care să îți vorbească într-un astfel de moment! Această tânără, însă, era în genunchi, punând tot atâta patimă în gesturile ei cât punea și individul, implorându-l să nu-și nenorocească viața cu un omor din cauza nebuniei prietenului lui.

Era frumos, ceva rar, era cineva care lua decizia corectă tocmai atunci când se părea că nu va fi așa. Solomon a spus că:”chibzuinţa unui om îi dă răbdare; este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.” (Proverbe 19:11). Atât de mult m-am bucurat că acel moment de nebunie din partea unui tânăr atlet nu a dus la un moment mai serios de nebunie și mai serioasă, care ar fi distrus viețile amândurora fie prin moarte, fie prin închisoare.

Ei bine, n-a fost decât un vis și m-am trezit mult mai devreme decât mă trezesc de obicei, știind că trebuie să scriu tot. Unele vise sunt foarte puternice, încărcate de semnificație și sunt însoțite de un mesaj. În momentul de față eu nu trec printr-o situație similară cu cea a celor doi tineri, dar sunt sigur că mulți trec prin astfel de situații. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, ceea ce i-am și spus tânărului care a reușit să-și stăpânească mânia. Nu s-a lăsat stăpânit de mânie, indiferent cât de normal i se părea lui atunci să fie furios. Într-un fel, e ca și cum și-a salvat propria viață neluând-o pe-a altuia. “Un răspuns sincer este ca un sărut pe buze.” (Proverbe 24:26) iar eu am simțit că a trebuit să-i spun prietenului meu cât de frumos era că nu și-a aruncat viața la gunoi într-un moment de furie, după care l-am îmbrățișat.

Poate că undeva, cineva trece printr-o asemenea situație, pentru că se întâmplă astfel de lucruri tot timpul, peste tot în lume. Poate că tu ești asemenea femeii care stătea în genunchi, implorându-și prietenul să nu cedeze la mânie. Poate că ești asemeni tânărului care alerga în sus pe scări, conștient fiind că făcuse o mare greșeală încurcându-se cu prietena altcuiva. Sau poate că ești ca și al doilea atlet, plin de ceea ce ți se pare a fi mânie îndreptățită, gata să iei viața cuiva. Înțelepciunea, însă, a avut ultimul cuvânt. Un păcat n-a dus la următorul. A fost frumos, surprinzător și neașteptat.

Te rog, nu te răzbuna, indiferent ce ți s-a întâmplat și cum ai fost nedreptățit. Ascultă de vocea rațiunii: ascultă de cel care te sfătuiește de bine, adesea cu cuvintele lui Dumnezeu, implorându-te să te îndepărtezi de nebunie! Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“  (Romans 12:19)

Niciun alt eveniment de acum 2000 de ani nu captează atenția omenirii întregi așa cum o captează Crăciunul. Totuși, unii poate că spun: „Iar începem?” atunci când vine vorba despre Crăciun. Sau poate că spun: ” O adolescentă nemăritată face un copil într-un grajd și toată lumea înnebunește!”

Pot, însă, să vă spun un element care aproape mereu rămâne pe dinafară când discutăm despre Crăciun, dar care a fost esențial pentru primii care au auzit despre el în Israelul antic. „Ce anume?” o să mă întrebi. Uite ce: Crăciunul. A fost. Profețit. Este cât se poate de important, cu toate că în prezent acest element este, practic, necunoscut. O să încerc să explic.

Indiferent cât de mult ne muștruluiesc unii pentru felul în care este sărbătorit Crăciunul, această sărbătoare a propulsat vestea despre evenimentele legate de nașterea lui Iisus până în cele mai îndepărtate cotloane ale pământului iar naștelea Domnului este celebrată în fiecare an, așa cum a fost de la început. Oameni de pretutindeni, creștini sau necreștini, de obicei știu că Iisus s-a născut în Betleem. Indiferent că ești copil în Baluchistan sau că locuiești în Yeșhiva in Brooklin, dacă îți întrebi învățătoarea la școală de ce și de când sărbătorim Crăciunul, cel mai probabil că vor ști să-ți răspundă.

Numai că aproape nimeni nu știe de ce e important că s-a născut în Betleem și cu atât mai puțin cum stau lucrurile cu mama lui, Maria. Asta se datorează faptului că profeția Biblică a devenit un fenomen aproape necunoscut pentru generația noastră iluminată. A existat cumva o conspirație sau un efort la nivel internațional cu scopul de a ne îndepărta de la studierea profeției biblice? Eu, unul, nu cred. Oricum ar fi, profețiile împlinite sunt una dintre dovezile irefutabile ale existenței unui Dumnezeu supranatural, care are un plan pentru omenire și care îndreaptă lucrurile către o confruntare finală între Lumină și Întuneric.

„Foarte tare, Mark! Deci ce a fost profețit despre Crăciun?”  

Mai întâi de toate, Betleemul a fost anunțat ca fiind locul de naștere al Regelui Iudeilor de către Dumnezeu, prin gura profetului Mica, cu mai bine de 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus. Scrie în Mica 5:2 (practic Dumnezeu se adresează celor din orașul Betleem): „Și tu, Betleeme Efrata, mãcar cã ești prea mic între cetãțile de cãpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stãpîni peste Israel, și a cãrui obîrșie se suie pînã în vremuri strãvechi, pînã în zilele veșniciei.”

Evreii din timpul lui Iisus știau ce înseamnă asta și chiar s-au folosit de acest detaliu ca să încerce să demonstreze că Iisus nu era Mesia. Iisus s-a născut în Betleem, dar a crescut în Nazaret. Evreii care nu credeau în El știau că El e din Nazaret și de aceea au spus: ,,Cum, din Galilea are să vină Hristosul?Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămînţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?„” (Ioan 7:42) Numai că Hristos era, de fapt, din Betleem; se născuse acolo, dar a copilărit în Nazaret. Cei care au încercat să folosească acest detaliu împotriva Lui nu verificaseră cum trebuie înainte să vorbească.

La ce se referă textul când vorbește despre „sămânța lui David și despre orașul Betleem?” Și în cazul acesta, avem de-a face cu un detaliu extrem de semnificativ pentru oamenii de acum 2000 de ani, dar practic nesemnificativ pentru noi toți, cei din ziua de azi. Mesia pe care Îl așteptau evreii avea să fie descendent direct al regelui David, cel mai mare rege al Israelului. Și, așa cum am citit, Meisa avea să se nască în Betleem. Acum, după 2000 de ani, oamenii încă știu că Iisus s-a născut în Betleem. Importanța acestui fapt, însă, a fost scoasă din peisaj.

Fusese profețit, vestit și fiecare om din Israel știa aceste lucruri la vremea aceea. Știau și că Mesia avea să se nască din neamul regelui David. A fost Iisus un descendent al regelui David inclusiv din punct de vedere fiziologic? Absolut! Primele 16 versete din cartea lui Matei traseaza neamul Fecioarei Maria direct până la regele David. „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.„(Matei 1:1)

Și cum rămâne cu chestia cu „Fecioara Maria”? Puteți să râdeți dar … A fost. Profețită. A fost profețit că Mesia care avea să vină se va naște dintr-o fecioară. În Isaia 7:14 scrie că: „De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naşte un fiu, şi -i va pune numele Emanuel.” Iar Emanuel înseamnă „Dumnezeu cu noi!” (Matei 1:23)

Mesia pe care îl aștepta fiecare evreu în perioada aceea avea să fie născut în Betleem, din neamul lui David, dintr-o fecioară. De aceea Crăciunul este important: pentru că Iisus nu a fost un bebeluș obișnuit, născut de o tânără necăsătorită încă. Era și încă este Mesia cel promis Israelului.

Ba mai mult: lumea romană a acelor zile știa deja că un rege avea să se nască în curând la evrei, pentru că detaliile cărții profetului Daniel erau în oarecare măsură cunoscute în lume pe atunci. În scrierile vechi din Imperiul Roman sunt locuri unde este scris că Roma era „a patra împărăție” (Daniel 2:40 și 7:23) și că în acele zile Dumnezeu „va  ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor.” (Daniel 2:44).

Dacă Crăciunul în experiența proprie se reduce la o mâncare înfulecată stil fast food, dacă ingredientul profeției împlinite a fost eliminat din meniul tău spiritual, atunci în mod sigur îți scapă ceea ce a însemnat el de la bun început. Eu, unul, mă încing când aud cât de anemici, subnutriți și slăbiți din punct de vedere spiritual au ajuns oamenii din lumea asta, pentru că au pierdut cunoașterea atotputerniciei lui Dumnezeu și a dispoziției Lui de a ne înștiința cu privire la existența noastră și la viitorul acestei lumi. Crăciunul nu a fost doar un eveniment istoric: a fost unul dintre cele mai profețite evenimente din istoria omenirii. Pentru noi, însă, a rămas forma dar s-a pierdut mult din fond.

Vă doresc un Crăciun fericit! De asemenea, sper să „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului” (2 Petru 3:18) și să „să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru” (Efeseni 3:16) prin puterea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu din care, din păcate, atât de mult îi este străin marii majorități a celor care trăiesc în zilele noastre. Dumnezeu să ne călăuzească pe fiecare! Crăciun fericit!